0

COLTU PINGUINULUI

Share ITShare on Facebook
Facebook

Cuprins dă fiorul dragostei care a-nceput să cînte şi pă strada mea, ca măicuţele care cer pomană, am avut timp să cuget la expresia lui tanti Nuţa Cucu, pe care-o reproduc aici cu o oarecare jenă literară: „Coane, mi se fîlfîie!“ Eu, care la viaţa mea am citit de mi s-a spart vena cavă din cap, n-am ştiut, pe moment, ce să-i replic. Umbrele ălea, 50 sau cîte or fi, ale lui domnu Grey, sînt insignifiante faţă dă duhoarea literară exprimată în această cugetare pur bucureşteană. Pentru că m-am gîndit, o clipă, la copilăria şi la debutul meu artistic în plan local. De ce nu mi-o fi trecut mie prin minte atunci chestia asta, cu fîlfîitul? Zău aşa, eram acum un al doilea Norocel al feisbucului în materie de pilde straşnice şi la obiect. Pentru că am observat că Norocel, deşi n-a scris nici o carte pînă acum, mă depăşeşte în multe chestii de-astea abstracte pe care eu le înţeleg numai după ce le scrie persoana lui.
„Dă ce tanti, să ţi se fîlfîie? E corectă exprimarea matale în contextul tribulaţiilor la care asistăm, în această vîltoare pasageră a trăirilor noastre sentimentale?“
„Coane, lasă dracu şmecherismele că nu mă duc acuma la DEX să-nţeleg ce vrei să spui. Vorbeşte frumos, ca cum scrii, că de-aia atunci cînd te caută cititorii-n stil nu te regăsesc. Fii perseverent – vezi c-am scris FII, nu FI, la derută, cum faci matale, şi ia aminte la durerile lumii în care trăim. Lasă mîndria la o parte şi călcă-ţi orgoliul în picioare că mori de foame. Eu te anunţ de pe acuma că nu-ţi dau nimic, că n-am. Sărăcia mea e ţara şi numai mascaţii pot spune, cu mîna pe baston, ce rezerve mai avem şi pentru cît timp“.
Mi s-a ridicat părul de pe burtă cînd am auzit de mascaţi, nu-i suport, domle, pe ăştia, nici să mă pici cu ceară. O să vă spun, data viitoare, de ce ăştia nu-s idealul meu în viaţă,
al vostru
PINGUINU CU MUSTAŢĂ

stjust

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *