COLȚU PINGUINULUI

Tanti Nuța Cucu s-a învățat minte să mai facă parte dintr-un partid politic, s-a trezit la 3 noaptea, s-a dus în fundul grădinii, să nu carecumva să tragă cu oichiul opoziția și a început să-și scrie DEMISIA. Cu litere mari, că astea sînt mai greu dă modificat la o adică. Bine, demisia era scrisă încă de la intrarea în partid, că așa să procedează, semnată gata, o ai în alb, ca nu să supere Președintele, cu P mare, să nu se încrunte Pitbuleasa pă noi și să ne taie dîn porția dă ajutoare dă la ue. Mai toate demisiile în alb sînt păstrate în sertar și scoase cînd să defectează un membru și trece în partea ailaltă, prilej pentru libidinoși să zbiere din toți rărunchii: AI TRĂDAT!
Io nu cred că tanti Nuța Cucu a trădat pă careva, că e mai greu în zîlele noastre să produci fiori pă șira spinării în partid. Dă deraiat o fi deraiat ea, că mai are momente d-astea cînd scîrțîie în gîndire și mă sună, noaptea, cică să-i fac un consult pisologic, că am diplomă dă merit și curs făcut la seral, că la zi nu mai ierau locuri. Deci, m-am trezit la 3 noaptea, dar nu ca s-o spionez pă tanti Nuța, ci pentru că să luase curentu iar, și aia e ora la care mă scol să scriu pagina nocturnă dîn jurnalul dă zi. Procedam așa și-n armată, da acolo era jurnal dă front, pă cînd aici nu e nici un front, și nici dujmani. I-am cotropit pă toți dă cînd sînt la Putere și puterea e cu mine. Am coborît dîn mansardă cu trabucu ascuns în căușu palmei, să nu mă vadă Luminița dă la ușa lui Aladin, am eșit ușor ca un fulg dă zăpadă pă poartă și am fugit la gardul cucoanei. Scria și plîngea, iar alături dă ea stă Culcușica mea cu o batistă ș-un țambal, dă unde dracu l-o fi luat, pregătită să facă mișcarea decisivă la femei.
„Ce părere o să-și facă Conu despre atitudinea asta a mea, negativă ca un nebun dez-legat dă pat? Nu e nici primu și nici ultimu partid dîn care mă ejectez, da parcă aici e mai nasol ca la pesedei. Acolo, cel puțin, ședințele erau mai rare, că să făcea mai mult teren, aici mi s-a spus că teren nu să face, că e partid dă intelectuali, nu se murdăresc ei cu noroiul ulițelor neasfaltate dă Aladin. Să așteptăm pînă vin banii dă la Guvern și să-ncepem asfaltarea cu abțibilde d-alea personalizate, ca pă mașinile Poliției, să vadă poporul că muncim pentru el. Zii ceva, Culcușico, dă-mi o încurajare că nu mai știu ce formațiune politică e mai serioasă pă piața dă vechituri a zîlelor noastre…”, plîngea cu sughițuri tanti Nuța Cucu.
„Auzi, soro, lasă-l încolo pă Conu, că știu eu cum face. Abia așteaptă să defecteze un membru dă partid ca să-l cheme la ordinea zîlei și să esplice, pă sticlă, că, de fapt, partidul nu e bun, nu membrul. Partidul și organu dă conducere, că la el tot timpul a fost organu dă vină. Eu zîc să semnezi indescifrabil și să-i lăsăm, dimineață, demisia în cutia poștală. Să vedem dup-aia la ce partid o duce, că știi că e priceput în arta voiajelor politice fără tichete dă vacanță. Uite, pun batista pă țambalul ăsta și-o să vezi dimineață că e plin dă lacrimile lui dă consolare mai ceva ca agentul zerozeroșapte, care-i face concurență la ore mult mai bune dă audiență.”
Am revenit în curte, că venise curentu și mă vedeau țațele dă peste gard, am urcat pă scări și am coborît iar, că uitasem să sting trabucu, și-am tras scurt, o dată, cățaua dă coadă, că sforăia mai abitir ca mine și-mi pierdeam concentrarea la scris.
Mîine deschid cutia poștală și vă spun ce și cum să trăiește-o viață, în partid, al vostru
PINGUINU CU MUSTAȚĂ