COLTU PINGUINULUI

Tocmai când mă dezmierdam pă mansardă dă venirea asta brusc inopinantă a primăverii şi dă aerul plin de particule inconfortabile de şlam d-ăla dă la Halînga, dă peste stradă aud strigătul lui tanti Nuţa Cucu: „Ham răvenit la casa părintească, Maestre. Nici nu ştii câte am să-ţi povestesc, că ţi s-a dus buhul peste tot, iar domn Costel Cîtu de la Bala vrea să-ţi ridice ş-o statuie, da nu-l lasă al doilea miner al ţării, don Norocel Pilduitoru. Am încercat să iau legătura să-l conving, da mi-a spus domn Costel că mai bine stau în banca mea, că cine dracu-a mai mai văzut statuie dă Pinguin şi cu mustaţă unde nu trebuie, pă deasupra!“
Trebuie să recunosc că, o dată cu vârsta, tanti Nuţa Cucu începe să deprindă tainele idolatrice ale cuvântărilor encomiastice desfăşurate, dă ceva vreme, de un alt erudit al oraşului, nea Victor, tata adjectivelor lichide. N-am prea avut cu ce s-o dau pă spate pe tanti Nuţa Cucu, nu prea s-au întâmplat multe pe aici pîn oraş în lipsa ei, iar pe feisbuc cred c-a observat şi ea pozele lui Norocel Pilduitoru, această pavăză incognoscibilă care elevează concis şi fără echivoc la adresa primarului Costel. „Fiind la Bala, Maestre, în plin proces dă-nnmolire medicală, adică negri ca cărbunele lui Miron Cozma, s-aşază lîngă mine un ţuţăr d-ăsta, mare barosan, cred, care-mi şopteşte la ureche silenţios, cam ca profilul avion al telefonului: Stimată doamnă, ce-aţi zice dacă v-aş cere numărul de telefon să vă destăinui tainele universului electoral al anului 2014? Eu, cam prostuţă din fire, mă las condusă de beleujatu ăsta, dă la servicii nu era, că era prea negru, şi-am aplecat urechea în care am aparatu de mi l-ai dat mata să-nregistrez cînd stau la coadă la plase la partidele politice. Doamnă, nu ştiu ce apartenenţă aveţi da vă spun sincer că anu ăsta e anu victoriei, nu alta! E sarcină trasată dă la judeţ, nu poate să mişte nimeni nimic, toţi primarii trebui să strîngă… voturi (am pus trei puncte că se-nvîrtea, suspicios, un negru pe acolo!), aşa că nu e loc de-ntors. Ori la noi, ori maidanezu’ judeţului, ca nea Jon Crow.“ „Şi de ce-mi spui mie toate astea, dragă domnule?, l-am întrebat. „Păi nu te trimisă aici Pinguinu cu mustaţă, hoaşcă bătrână ce eşti? Ce, s-a deşteptat cinstea-n tine şi te dai virgină-n gândire acuma?“  Am vrut să-i dau două palme să-l deconspir, dar i-a sunat celularu, Maestre şi după sonerie l-am recunoscut pe domn Costel Cîtu, care-mi încerca vigilenţa. O să-ţi spun data viitoare mai multe, acum plec, am lăsat ciorba de burtă pe foc, idealul meu în viaţă, aşa că te las să te semnezi,
PINGUINU CU MUSTAŢĂ