0

„Nu da vrabia din mână pe cioara de pe gard…„

Share ITShare on Facebook
Facebook

Interviul săptămînii, cu prof. VERONICA NICOLAE

_DSC5545 (Custom)

-Doamna Vera Nicolae, s-a supărat lumea pe dumneavoastră, sunteţi incomodă pentru mulţi. Mai nou, aţi fost şi protagonistă de ştiri, la o altă televiziune, ce-i drept. Cum „traduceţi“, ca să zic aşa, titlul ştirii „Vrabia mălai visează“, în chintesenţă cu realitatea locală?
-Da, chiar că-i chintesenţă, cuprinsă în replica mea, desigur, şi anume: „Nu da vrabia din mana pe cioara de pe gard“. Titlul ştirii cu vrabia, de joi seara, în care domnul Bidilici, cu ironia caracteristică, a considerat că e bine să mă atace, o să-l analizăm acum. Păi,să le luăm pe rând: Identificarea mea cu vrabia nu mă deranjează, deoarece principalele semnificaţii ale ei sunt: bucuria de a trăi, apartenenţa, creativitatea, simplitatea, protecţia, comunitatea, eficienţa, prietenia.
-Oho, staţi aşa. Ca să nu-şi „prindă unii urechile“ facem precizarea că asta este, de fapt, chintesenţa…
-Da, desigur. De asemenea, deşi mică, vrabia este, cu siguranţă, o pasăre foarte puternică. De fapt, dimensiunile ei reduse îi dăruiesc nebănuite avantaje. Ea, vrabia, ne aduce aminte că nu trebuie să ne bizuim pe mari posesiuni materiale (case, maşini, orgolii etc.) pentru a ne impune în viaţă, sau că nu este necesar să avem cea mai răsunatoare voce pentru a fi auziţi.
-Sunteţi sublimă, sincer!
-Mai mult, vrăbiile îşi datorează puterea şi capacitatea de a se proteja marelui lor număr. Întotdeuna în grup, ele zboară în stoluri, şi se hrănesc împreună. Acest fapt are darul de a intimida unele păsări răpitoare. Siguranţa asigurată de colectivitate reprezintă, aşadar, una din lecţiile majore împărtăşite de vrăbiuţe.
-Da, corect spus. Păsările răpitoare nu urmăresc altceva decât case, maşini şi orgolii, uneori…
-Ca să fiu mai pe deplin înţeleasă, de departe vrabia este mereu perseverentă în urmărirea ţelurilor sale. Ea nu pridideşte să umble după mâncare, să-şi clădească şi îngrijească cuibul, să îşi hrănească puii. Harnică şi eficientă, ne sugerează că o viaţă autentică nu trebuie să se lase în voia unei minţi şi a unui trup ce se desfată în lenevie.
-Perseverenţa şi ambiţia dumneavoastră sunt demne de apreciat…
-Da, tocmai de aceea amintesc de faptul că vrabia este o maestră a zborului şi a camuflajului, îndrumându-ne să ne focalizăm creativitatea spre împlinirea noastră în viaţă prin depăşirea frontierelor personalităţii noastre şi descoperirii unor noi şi inovative căi de a ne impune aspiraţiile.
-Unele persoane politice dorm ziua, de frica viselor şi a bătăilor în uşă, nocturne sau matinale. Ce ne puteţi spune despre asta?
-Faptul că visez la ceva mi se pare firesc pentru o persoană care e interesată de dezvoltarea personală, de evoluție. Am fost criticată ca nu am cerut acordul politicului pentru a-mi dori ceva.
-Probabil că politicul încă nu şi-a pus amprenta, întru totul, pe ceea ce ne dorim.
-Aşa, şi? Nu cred că am de ce să cer acordul. Consider că evolutia mea profesionaă nu trebuie să fie condiționată neapărat de politic.
-Păsările au vise, doamnă Vera Nicolae?
-Probabil. Ce vă pot spune este că din acea afirmaţie din titlul ştirii reiese faptul ca visele nu pot deveni realitate. Acum, eu întreb: e o concluzie izvorâtă din experiență? Nu știu cum o fi, probabil tare frustrant. Eu îmi permit să visez pentru că știu ce pot, știu ce vreau şi știu ce merit. Eu înțeleg şi fidelitatea faţă de o fostă colegă de televiziune dar, totuși, IŞJ nu trebuie confundat cu o televiziune. Referitor la laudă, pentru mine dorința nu este echivalentă cu lauda, iar susținerea pe care aş avea-o de la un parlamentar din județul nostru, eu cred că e mai bine să nu fie confundate doamnele.
-Da, unii sunt parlamen-tari de gură, probabil. Cu vrabia aţi cam pus la punct lucrurile. Care-i treaba cu „mălaiul“?
-Aşa, să discutăm depre „mălai“. Eu îmi doresc să merg la IŞJ, nu visez la mălai. Ştie dumnealui că e mălai acolo? De unde? L-a văzut sau i-a spus cineva? Şi de ce e aşa înverșunat să nu merg eu? Are o problemă cu mine sau are anumite interese? Dacă are o problemă cu mine, mă bucur pentru că nu mă onorează să fiu printre favoriţii dumnealui.
Problema dumnealui este faptul că pe mine nu mă intimidează nicicum.
-Poate are mai multe probleme cu el, doamnă, şi nu ştie pe care s-o apuce de „coadă“…
-A afirmat faptul că domnul Aladin a pierdut județul din mână şi nu are autoritate. Păi e foarte bine că nu s-a amestecat în treaba asta, pentru că nici nu are dreptul. Omul poate știe ce e permis şi ce nu, şi până unde. Ceea ce îmi doresc eu nu are nicio legătură cu autoritatea domnului Aladin. Să înțeleg că unii se simt bine în dictatură?
-Gălăgia e caracteristică unor specii de păsări, doamnă. Gâştele, dacă vă amintiţi din istorie, au salvat Capitoliul din Roma…
-Da, desigur, dar una este să dai alarma şi alta este să faci gălăgie degeaba. Ca să revenim la ale noastre, însă, a mai spus că am plecat din PDL şi brusc mi-am dat seama că iubesc PSD. Nu am plecat din PDL din cauza doctrinelor, ci a fost un motiv personal. Am tot afirmat asta. Nu știam că e nevoie şi de desen. Niciodată nu am declarat că iubesc PSD, ci doar că susțin proiectele acestui partid, şi asta se va întâmpla atâta timp cât voi considera că sunt proiecte bune. Nu am contract pe viață cu nimeni.
-“Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi“, parcă spune o altă zicală.
-Şi ca să vedeţi cum stau lucrurile, a mai amintit un interviu al meu la un ziar de prin 2009-2010, cred. Doamna Elena Udrea şi domnul Mihai Stănişoară au fost propuşi şi aleși Cetățeni de Onoare ai municipiului. Din câte îmi amintesc eu, nici consilierii PSD nu au plâns atunci din aceasta cauză, iar ceea ce am afirmat atunci a fost adevărat. Şi acum pot susține un proiect bun, indiferent al cui este.
-Justiţia încă nu şi-a spus ultimul cuvânt în privinţa procesului cu PDL. De ce se amestecă toţi în treburile Justiţiei?
-Cred că sunt inconştienţi. Da, sunt în proces cu PDL de aproape doi ani, pentru ca m-au exclus nestatutar. Era știre de ultimă oră? Am eu intuiție falsă sau cineva nu e sigur pe votul meu în Consiliul Local? Şi ca să închei cu un proverb, că tot îi plac, niciodată „nu da vrabia din mână pe cioara de pe gard“.

St. JUST

stjust

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *