0

OGLINDĂ, OGLINJOARĂ, PĂSĂRICA MEA DE CE NU ZBOARĂ?…

Share ITShare on Facebook
Facebook

Poveste adaptată la vremurile noastre, de pe vremurile lor

 

Trăia odată, şi mai trăieşte, pe la noi, prin regiunea asta cu baroni, jupâni şi alte lighioane cu fuste, un ditamai Prinţişorul, pe lângă care Cristea, Terente şi Rasputin, de la ei, nu de la noi!, sunt mici copii. Din motive de localizare şi de reeşalonare a serviciilor de stat, şi pentru a nu se mai întâmpla vreo tragedie, nu dăm coordonatele exacte ale regiunii, deşi, la o adică, Clisura Dunării poate fi, de departe, nu numai o atracţie turistică.
Prinţişorul nostru, singur la casa omului între atâtea case de oameni, a simţit într-o zi nevoia să-nceapă a-şi măsura forţele cu adevăraţii balauri în fuste, slabi de înger şi care nu mai pridideau cu treburile casnice când bărbaţii nu le erau acasă. Azi aşa, mâine la fel, până când i s-a dus vestea şi buhul Prinţişorului şi s-a pus de-o revoltă sexuală împotriva mnealui. Supărarea oamenilor – că femeile, săracele, erau tare bucuroase, de la o vreme! – a dus, în cele din urmă, la exilarea Prinţişorului într-un alt punct cardinal al regiunii, nu departe de cel în care Domnia-Sa „păstorea“, la propriu şi la figurat, păcatele femeieşti.
Simţindu-se singur, a hotărât să se-nscrie într-un partid, că, deh, partidelele de până atunci nu-l obosiseră defel, ştiut fiind că dotarea cu care era… dotat nu-i slăbise puterile, ci dimpotrivă! Şi cum călătorului îi şade bine cu drumul, Prinţişorul nostru a ales un partid unde, de îndată, i s-a dus iarăşi buhul şi au început să bată la poarta mnealui fel şi deşi fel de… partide, nemulţumite de partida de-acasă.
A trecut vremea, iar vremurile i-au demonstrat că nu poţi face casă bună numai cu un singur partid, prea bate monogamia la ochi, la o adică, şi a decis să treacă, cu organ cu tot, şi în alte partide, unde nemulţumitului nu i se ia darul, ba, din contră, dacă-i cuminte, mai primeşte şi… desert! Şi uite-aşa, Prinţişorul nostru a prins cheag şi se vorbeşte, la ora actuală, că-i bine mersi, bucurându-se din plin de partidele oferite întru desfătarea organului de… partidă! Gurile rele ale punctului cardinal din respectiva regiune, adică asta a noastră, mai povestesc, la gura sobei, că tot e iarnă afară şi zăpada e albă ca o rochie de mireasă, că una bucată doamnă, respectabilă de altfel, nu relicvă, s-ar fi declarat super încântată şi extramulţumită de partidele organului respectiv din partid.
Acuma, c-o fi poveste, vă daţi seama că nu o să încheiem cu ŞI-ALTĂDATĂ, ŞI-ALTĂDATĂ, O S-O FACEM ŞI MAI ŞI MAI LATĂ, ci cu prinosul nostru de recunoştinţă, binecunoscut, de altfel, din toate poveştile de acest gen: ŞI-AM ÎNCĂLECAT PE-O ŞA,/ DOAMNA, PE PARTIDA SA,/ PRINŢIŞORU-I BUCUROS,/ TRAGE TARE CU FOLOS,/NOI V-AM SPUS POVESTEA ASTA/ GRIJĂ UNDE-ŢI LAŞI… NEVASTA!
Cronicar de Severin

stjust

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *