0

Ultimul vis al lui Băsescu

Share ITShare on Facebook
Facebook

Meciul Băsescu-Ponta continuă, fără pauze, neobosit, spre deliciul presei şi spre deplina bulversare a unei Românii şi aşa lovită de scepticism şi de confuzie, şi nu din vina ei, săraca. Dacă-l asculţi doar pe Băsescu ai senzaţia că mai avem puţin şi ne prăvălim de tot la vale, spre hău, de unde doar FMI ne-ar mai putea scoate de guler să ne salveze ca să ne putem plăti datoriile. Dacă îl asculţi doar pe premier, Băsescu joacă într-un film doar al lui, cu scenariile şi scenele lui, matrafoxat şi setos nu doar de putere, vorba lui Mirel Palada, noul paladin al guvernului. E clar că România lui Băsescu nu seamănă deloc cu România lui Ponta şi probabil că adevărul e undeva la mijloc, ca de obicei, România reală având câte ceva din fiecare şi ceva în plus sau în minus. Noi ne-am obişnuit deja cu desele împunsături dintre preşedinte şi premier, ni se pare un spectacol normal, obişnuit. Dar trebuie să recunoştem că nu e deloc un semn de normalitate şi de firesc, dacă mai ştim cumva ce înseamnă sau ar trebui să însemne normalitatea şi firescul în zilele noastre. Una-două preşedintele ţării, nimeni altul decât şeful statului, îi dă cu plagiatorul în sus şi în jos, cu miştoul şi declamaţia. Nici premierul, şeful guvernului, nu se lasă mai prejos şi îi răspunde cu o monedă similară, direct sau indirect. Vi se pare normalitate? Aşa ar trebui să funcţioneze relaţia preşedinte-premier într-o ţară normală şi cu pretenţii de civilizaţie? Păi nu. E limpede că Băsescu nu se comportă ca un preşedinte în prag de pensionare, ci mai degrabă ca un candidat la funcţia pe care azi o deţine chiar adversarul său direct Victor Ponta. Ultimul lui vis al lui Băsescu, mai mult ca sigur, e acela de a ajunge prim ministru şi de a manevra cum vrea guvernul şi bugetul. Se vede că îi şi place joaca aceasta. Băsescu e departe de a ieşi din joc, aşa cum credeam la un moment dat că va face. Îl şi vedeam prin parcuri plimbându-şi nepoţica şi făcând glume cu jurnaliştii. Nu dă semne că preferă acest scenariu, dimpotrivă, pare mai activ ca niciodată, mai implicat. Culmea ironiei ar fi ca peste o vreme să vedem chiar o situaţie inversă: Ponta preşedinte, Băsescu premier. Ar fi o frumoasă festă a istoriei.
SORIN VIDAN

stjust

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *