Bob Dylan (născut Robert Allen Zimmerman, 24 mai 1941) este cântăreţ, compozitor, pictor şi scriitor american. De circa 5 decenii este una dintre cele mai influente personalităţi ale muzicii folk-rock. Majoritatea cântecelor sale celebre datează din anii 60 şi este considerat a fi „un cronicar original al evenimentelor din societatea americană”. Cântecele „Blowin in the wind” şi „The times they are a-changin” au devenit imnurile mişcării pentru drepturile civile şi a celei împotriva războiului din Vietnam. Utilizând chitara electrică în piesa „Like a rolling stone” (6 minute, 1965), Dylan a modificat radical parametrii muzicii folk, atrăgându-şi virulente critici din partea conservatorilor.
Versurile lui Dylan includ numeroase referinţe politice, sociale, filosofice şi literare, sfidând textele convenţionale ale muzicii pop contemporane şi contribuind decisiv la înflorirea contraculturii anilor 60-70. Iniţial inspirat de stilul lui Little Richard şi de compozitori precum Woody Guthrie şi Hank Williams, Dylan a contribuit la dezvoltarea şi personalizarea genurilor muzicale practicate de aceştia.
În cariera sa de peste 50 de ani a explorat majoritatea tradiţiilor muzicii americane – de la folk, blues şi country până la gospel, rock and roll şi rockabilly – ca şi pe cele aparţinând folclorului englez, scoţian şi irlandez, recurgând chiar şi la jazz şi swing. Sprijinit de o adevărată cohortă de muzicieni, Dylan (chitară, claviaturi, muzicuţă) a început la sfârşitul anilor 80 o serie de turnee care a fost denumită „Never ending tour”. Deşi calitatea sa de interpret s-a aflat în centrul carierei personale, se consideră că marea contribuţie la istoria muzicii folk-rock o constituie compoziţiile proprii.
Începând cu anul 1994, Dylan a publicat trei albume de pictură iar operele sale au fost expuse în importante galerii de artă. De-a lungul anilor a vândut mai mult de 100 de milioane de albume în întreaga lume şi a primit numeroase premii, inclusiv Grammy, Golden Globe şi Academy Awards; i s-au rezervat locuri în Rock and roll Hall of Fame, Minnesota Hall of Fame, Nashville songwriters Hall of Fame şi Songwriters Hall of Fame. În 2008, juriul Premiului Pulitzer i-a acordat o menţiune specială pentru „profundul impact asupra muzicii şi culturii americane, marcat de compoziţii lirice de o extraordinară forţă poetică”. În luna mai 2012, Dylan a primit Medalia Prezidenţială a Libertăţii de la preşedintele Barack Obama.
Bob Dylan, pe numele său ebraic Shabtai zisl ben Avraham, s-a născut în spitalul Saint Mary, Duluth, Minnesota şi a copilărit în Hibbing, localitate situată la vest de Lacul Superior. Bunicii paterni, Zigman şi Anna Zimmerman, au emigrat din Odessa în Statele Unite, în urma pogromurilor din 1905. Bunicii materni, Benjamin şi Lybba Edelstein, evrei lituanieni, au sosit în America în 1902. În autobiografia sa Chronicles:Volume one, Dylan scrie că numele de fată al bunicii sale paterne era Kirghiz, familia ei provenind din regiunea Kagizman, aflată în nord-estul Turciei.
Părinţii săi, Abraham Zimmerman şi Beatrice „Beatty” Stone, făceau parte din mica, dar unita comunitate evreiască din Duluth. Robert a trăit în localitatea respectivă până la vârsta de şase ani când, în urma îmbolnăvirii tatălui său de poliomielită, familia s-a mutat în oraşul natal al mamei, Hibbing, unde şi-a petrecut restul copilăriei. În adolescenţă, a fost un împătimit ascultător al posturilor de radio ce emiteau din Shreveport, Louisiana, specializate în muzică blues, country şi rock and roll. În timpul efectuării studiilor la Hibbing High School a înfiinţat mai multe trupe, cu una dintre ele (Golden Chords) cântând mai ales coveruri după Elvis Presley şi Little Richard. Interpretarea piesei „Rock and roll is here to stay” (Danny and the Juniors), la serbarea de sfârşit de an şcolar, a fost atât de zgomotoasă încât directorul şcolii le-a scos instalaţia de sonorizare din priză. În 1959, în carnetul său şcolar, la rubrica „ţeluri în viaţă” era făcută menţiunea: „să cânt cu Little Richard”. În acelaşi an, sub numele de Elston Gunn, a cântat de două ori alături de Bobby Vee, la pian şi acompaniament ritmic.
În septembrie 1959 s-a mutat la Minneapolis, înscriindu-se la Universitatea Minnesota. Preferinţa sa iniţială pentru rock and roll s-a deplasat spre muzica folk; în 1985, Dylan explica fascinaţia pe care acest gen de muzică l-a exercitat asupra sa:
„Chestia cu rock and roll-ul pentru mine oricum nu era de ajuns… Erau prea multe fraze-capcană şi stereotipuri ritmice… Cântecele nu erau serioase şi nu reflectau într-un mod realist viaţa. Când am intrat în muzica folk, ştiam deja că e vorba de ceva cu mult mai adevărat. În aceste piese există mai multă disperare, tristeţe, izbândă, credinţă în divinitate, sentimente mult mai profunde.” Curând, a început să cânte la Ten O’Clock Scholar, o cafenea aflată la câteva blocuri distanţă de campus şi s-a implicat activ în festivalurile din Dinkytown (cartierul studenţesc).
În acele zile, Robert a început să se prezinte ca „Bob Dylan”. În autobiografie, a recunoscut că a fost influenţat de poezia lui Dylan Thomas. Într-un interviu din 2004, explicând schimbarea numelui, Bob remarca:
„Te naşti cu numele greşit, din părinţi greşiţi. Vreau să spun că asta se poate întâmpla. Te poţi numi singur oricum vrei să te numeşti. Aceasta este o ţară a oamenilor liberi.”
en.wikipedia.org
traducere şi adaptare de Marian Băghină
