Shayetet 13 (Flotila 13) este o unitate de comando subordonată Marinei Israeliene. Făcând parte din Forţele Speciale ale Ministerului Apărării din Israel (alături de Sayeret Matkal – unitate de recunoaştere aparţinând Statului Major General şi Unitatea Shaldaq – comando subordonat Forţelor Aeriene), formaţiunea respectivă este specializată în desant maritim, operaţiuni de sabotaj, antiterorism, abordarea navelor şi salvarea ostaticilor. Unitatea a participat la toate războaiele duse de Israel, este considerată a fi una dintre cele mai bune din lume în domeniul respectiv, iar detaliile privitoare la misiunile şi identităţile membrilor săi sunt clasificate. Flotila 13 este adesea comparată cu US Navy Seals şi Special Boat Service britanic.
Shayetet 13 este cea mai veche unitate de acest gen a israelienilor, fiind înfiinţată în 1948 de către Yohai Ben-Nun (foto) din foşti membri ai Palyam, forţa de luptă navală a Haganah, armata ilegală a comunităţii evreieşti în perioada Mandatului Britanic asupra Palestinei. Necesitatea unei astfel de unităţi specializate a fost subiect de controverse în primii ani ai existenţei Israelului, iar ulterior a avut de suferit din cauza reducerii personalului şi a restricţiilor bugetare. Existenţa ei a fost recunoscută public de abia în 1960, când insigna Marinei Israeliene, purtată şi de membrii unităţii, a fost înlocuită cu cea reprezentând un liliac, folosită şi în prezent.
În timpul Crizei Suezului (1956), înainte de lansarea atacului israelian, unităţile de comando au îndeplinit misiuni de recunoaştere, participând însă la ofensiva terestră în calitate de militari ai forţelor regulate. Planul de a captura o fregată a Marinei Egiptene a fost anulat, deoarece membrii unităţi au fost consideraţi prea valoroşi pentru a li se risca viaţa în atingerea unor obiective de mică importanţă.
La 9 iulie 1958, în cadrul Operaţiunii Yovel, un comando a fost infiltrat în portul Beirut. Deşi a fost descoperită şi atacată de libanezi, unitatea s-a retras fără pierderi.
În august 1966, unitatea a primit misiunea de a recupera epava unui MIG sirian, care fusese lovit de artileria antiaeriană israeliană şi se prăbuşise în Marea Galileii. Spre sfârşitul operaţiunii, trupele siriene au deschis focul, iar cablurile de remorcare au fost abandonate de israelieni. Ulterior, sirienii şi-au recuperat aeronava.
În timpul Războiului de şase zile (1967), Flotila 13 a fost însărcinată cu neutralizarea flotelor inamice. Un comando a reuşit să pătrundă în Port Said, însă acolo nu se afla niciun vas la ancoră, iar în cursul unui raid în Alexandria, 6 scafandri israelieni au fost capturaţi, fiind eliberaţi în ianuarie 1968.
În iulie 1967, un comando a traversat Canalul Suez şi a aruncat în aer o linie de cale ferată egipteană, în două locuri, ca represalii pentru bombardamentele de la începutul războiului. Operaţiunea Baraka, efectuată tot în luna iulie, a avut ca obiectiv arborarea drapelului israelian în Canalul Suez, în urma bombardamentelor terestre ale artileriei egiptene şi a deschiderii focului asupra navelor ce navigau pe Canal. Flotila 13 a participat la acţiunea desfăşurată la lumina zilei, egiptenii reuşind să scufunde o navă.
În 1969, în timpul Războiului de uzură (1967-1970), unitatea a efectuat cu succes un raid în Insula Green, în cooperare cu Sayeret Matkal. Trei din cei şase militari israelieni ucişi în cursul operaţiunii aparţineau Flotilei 13, iar 80 de soldaţi egipteni au fost ucişi.
La 7 septembrie 1969, în cadrul Operaţiunii Escort, a fost executat un raid asupra portului militar de la Ras Sadat, în cursul căruia au fost distruse două vedete torpiloare egiptene P-138. Trei scafandri au murit în urma exploziei vaselor.
A urmat Operaţiunea Raviv, un raid de succes efectuat pe coasta egipteană a Mării Roşii, care a durat 10 ore şi s-a soldat cu moartea a circa 200 de militari egipteni, în timp ce israelienii au pierdut doar 4 soldaţi.
În timpul anilor 70, unitatea a fost reorganizată, punându-se accentul pe instrucţie şi desantări maritime. Unităţile rivale din cadrul Armatei israeliene au sugerat că Flotila 13 ar trebui să ofere doar transport până la ţintă şi asistenţă în traversarea cursurilor de apă, lăsând operaţiunile terestre pe seama lor.
Operaţiunea Bardas 20 a avut loc la 14 ianuarie 1971, având ca scop neutralizarea unei baze a gherilei din Liban, aflată în apropierea Sidonului, unde aproximativ 20 de militanţi palestinieni erau antrenaţi ca scafandri. Au fost distruse clădirile bazei, iar câţiva militanţi, inclusiv comandantul Abu Youssef, au fost ucişi. În timpul raidului, israelienii au descoperit o casă în care se aflau mai multe femei de origine palestiniană, pe care au decis să le cruţe.
Flotila 13, Unitatea 707 şi Sayeret Tzanhanim au efectuat un raid comun asupra bazelor gherilei palestiniene din Nahr al-Bared şi Bedawi, la 19 februarie 1973, în cadrul Operaţiunii Bardas 54-55. În timpul incursiunii au fost ucişi 40 de militanţi, 60 au fost răniţi, iar un instructor militar turc a fost luat prizonier.
În 1972 a avut loc Operaţiunea „Primăvara tinereţii”, forţele speciale israeliene infiltrându-se în Beirut şi ucigând câţiva membri ai organizaţiei „Septembrie Negru”, grup terorist vinovat de „Masacrul de la Munchen” (uciderea sportivilor israelieni participanţi la Jocurile Olimpice de vară din 1972).
În timpul Războiului de Yom Kipurr (6-25 octombrie 1973), comandourile Flotilei 13 au efectuat mai multe raiduri în porturile egiptene, scufundând 5 nave de război şi avariind grav o alta. Israelienii au pierdut doar doi scafandri.
În 1978, în cadrul Operaţiunii Litani (invadarea Libanului de Sud), au fost fost executate mai multe ambuscade, într-una din ele fiind ucis un ofiţer superior inamic. În perioada 1978-1981, unitatea a efectuat 22 de raiduri împotriva unor obiective din Liban, toate încununate de succes. În urma rapoartelor primite de la serviciile de informaţii, conform cărora o unitate de gherilă cu baza la sudul gurii de vărsare a râului Zaharani, în Ras al-Shaq, Liban, pregătea răpirea unor membri ai comunităţilor evreieşti din nordul Israelului pentru a-i folosi la schimbul de prizonieri, comandourile au atacat baza la 19 aprilie 1980. În timpul raidului au fost ucişi 15 luptători de gherilă, inclusiv comandantul grupului ce ar fi urmat să efectueze răpirea şi doi membri ai unităţii sale, şi au fost distruse două clădiri. Câţiva israelieni au fost răniţi.
La declanşarea Războiului din Liban (1982), comandourile marinei au ocupat un cap de pod în estuarul râului Awali, pentru a permite debarcarea tancurilor şi a infanteriei. Unitatea a efectuat trei raiduri asupra unor baze ale Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei din Beirut, precum şi o serie de ambuscade.
La începutul anilor 80, Flotila 13 a fost masiv implicată în conflictul din Liban, îndeplinind cu succes zeci de operaţiuni în cursul cărora au provocat grele pierderi în militari şi echipamente miliţiilor şiite Hezbollah. Misiunile tipice ale acelei perioade constau în capturarea ambarcaţiunilor inamice, distrugerea sediilor şi a logisticii Hezbollah, efectuarea de ambuscade şi minarea traseelor utilizate de forţele de gherilă inamice. La 25 noiembrie 1988, alături de alte unităţi speciale, Flotila 13 a efectuat un raid asupra unei baze a Frontului Popular pentru Eliberarea Palestinei, comandată de Ahmed Jibril. Deşi în acţiune au fost ucişi 20 de palestinieni şi israelienii au înregistrat câţiva morţi, iar Jibril a reuşit să scape.
La 5 septembrie 1997, unitatea a suferit o grea lovitură în timpul executării unui raid în Liban. Un comando al Shayetet 13 a fost debarcat pe coasta libaneză, la sud de Sidon, între oraşele Loubieh şi Ansarya. Se presupune că misiunea lui consta în asasinarea unui important cleric şiit, lider al Mişcării Hezbolah. După ce au debarcat în noaptea de vineri, 5 septembrie, la adăpostul întunericului, israelienii au început să înainteze. Armata a declarat ulterior că unitatea „se afla în curs de executare a misiunii”, când a fost declanşată o mină care a atras focul miliţiilor arabe. Evenimentul a avut loc în afara „zonei de securitate” (15 kilometri lăţime), pe care Israelul o ocupa în sudul Libanului. Comandantul unităţii, Iosif Korokin, a fost ucis de la prima salvă. Imediat a fost trimis un elicopter CH-153, la bordul căruia se afla o echipă de salvare. La faţa locului au sosit şi nave de patrulare şi elicoptere de asalt israeliene care s-au angrenat într-o luptă ce a durat până în zori, în timp ce morţii şi răniţii erau încărcaţi în CH-153. Schijele unor proiectile de mortier au lovit elicopterul de evacuare, însă acesta a reuşit să decoleze. În afară de comandant, au fost ucişi încă 12 militari israelieni şi au fost răniţi numeroşi alţii. Cadavrele care nu au putut fi recuperate la momentul respectiv au fost restituite Israelului la 25 iunie 1998, în schimbul unor prizonieri arabi. În 2011, Hezbollah a dezvăluit faptul că poziţia comandoului era cunoscută, datorită identificării traseelor unor avioane de spionaj fără pilot ce survolaseră zona respectivă cu câteva zile înaintea declanşării raidului. Ca urmare, porţiunea de plajă în care arabii au presupus că va avea loc debarcarea a fost minată.
La jumătatea anilor 80, Shayetet 13 a jucat un rol activ în Operaţiunea Moise (evacuarea în Israel a mii de etiopieni de origine evreiască, în timpul „Foametei din 1984”). După ce Mossadul a stabilit o bază pe coasta sudaneză, ambarcaţiunile Flotilei 13 au transportat refugiaţii, în timpul nopţii, la bordul navelor militare israeliene aflate în apele internaţionale.
en.wikipedia.org
traducere şi adaptare de
Marian Băghină
