Pe 2 mai 1924, la București se stingea din viață Ioan G. Bibicescu, guvernator BNR originar din Mehedinți. Vestea morții lui s-a transmis fulgerător în toată țara, pentru că vreme de aproape 30 de ani el a avut un rol major în viața poporului român și a țării. Presa vremii l-a numit „omul candelă” pe bună dreptate, pentru că el a ars la propriu cu toată ființa lui pentru înfăptuirea și modernizarea României Mari. Candela vieții lui s-a stins în urmă cu fix 100 de ani, dar lumina ei a rămas și ne călăuzește în continuare prin ceea ce a ctitorit el în cursul vieții.
Pentru Banca Națională a României Bibicescu reprezintă ultimul luptător din generația constructivă a acestei instituții care s-a dovedit a fi pilonul central care a susținut salvarea României într-un moment atât de greu, încât rămăsese un mic teritoriu în jurul Iașilor, înconjurată în toate părțile de dușmanii dornici ca România să dispară de pe harta Europei. Era anul 1917 și grație acestui mehedințean curajos, patriot cât nu se poate spune în cuvinte, s-au găsit resursele necesare pentru refacerea armatei, susținerea războiului de reîntregire și ceasul biruinței, ne mai sperat de majoritatea zdrobitoare a românilor a venit. Ani la rând BNR a fost pentru Bibicescu casă, masă, familie și singura lui rațiune de a fi. Pentru Bancă și România el a sacrificat totul: sănătate, timp, familie, avere, liniște.
Tocmai de aceea, când s-a aflat că s-a stins, românii s-au mobilizat exemplar. Deși a trăit majoritatea timpului vieții în București, legătura lui cu plaiurile natale a rămas permanentă. S-au luat măsuri rapid pentru ca toate dorințele lui testamentare să fie îndeplinite întocmai. În fruntea pregătirilor pentru înmormântare a fost BNR. În acele zile toate sucursalele BNR din țară au fost închise. Funcționarii lor s-au implicat în funeralii. La reședința lui Bibicescu din București s-au perindat vreme de o zi și jumătate toate oficialitățile și mii de bucureșteni pentru un ultim bun rămas.
Apoi, cu un vagon special a fost transportat la Turnu Severin unde a dorit să-și doarmă somnul de veci.
Funeraliile au avut loc miercuri, 7 mai. Vestea morții lui i-a întristat profund pe mehedințeni, iar sentimentul acesta a fost real și exprimat cu o sinceritate evidentă, ca pentru un membru al familiei foarte drag. Mobilizarea mehedințenilor pentru înmormântarea susținătorului lor la vârful puterii a fost exemplară. Dragostea mehedințenilor de rând pentru binefăcătorul lor a fost pusă în evidență cu prilejul funeraliilor. Acestea au avut un caracter nemaicunoscut în această zonă. La nici o altă înmormântare, oricât de mare ar fi fost funcția defunctului, nu s-a văzut atâta lume adunată, atâta durere pe fețe, atâta evlavioasă reculegere.
Întregul județ, indiferent de opțiunile politice, s-a regăsit într-un imn de consfințire și de respect față de defunctul guvernator. Slujba de înmormântare a fost oficiată de un număr impresionant de clerici.
Atât prin masiva participare, cât și prin ordinea desăvârșită în care s-au desfășurat, funeraliile lui I.G.Bibicescu au constituit prilej de mulțumire sufletească pentru oltenii care au știut în mod exemplar să se despartă de un OM pe care-l apreciaseră și iubiseră sincer. Pe când cortegiul funerar înainta încet, șiruri de oameni din toate clasele sociale ședeau îngenunchiați de o parte și de alta a șoselei. Luna mai este luna florilor și drumul era parcă pavat cu florile recunoștinței, ceea ce producea un fior de admirație pentru felul în care se mulțumea celui dispărut pentru toată truda lui în folosul obștii. Mamele își ridicau pruncii să poată vedea coșciugul acoperit complet cu flori și să țină minte că acela care îi părăsea a fost „UN OM MARE”
O astfel de imensă manifestare de venerație nu s-a mai văzut în Mehedinți nici înainte, nici de atunci încoace. Nu era nimic forțat, nimic impus, totul venea din inimi curate, sincere, iubitoare, dornice de a-și arăta recunoștința. Toate ziarele vremii au scris despre acest eveniment. Elita Banatului și a Olteniei, a Basarabiei și Bucovinei, a Timocului și zonelor din preajma Dunării și-au trimis reprezentanții la această înmormântare. I s-au respectat defunctului toate dorințele exprimate în timpul vieții. Comportamentul colectivului Băncii Naționale față de cel care le fusese conducător și părinte o perioadă așa de lungă a fost, de asemenea, ireproșabil.
Nici actuala conducere a BNR nu a fost mai prejos. O delegație numeroasă și competentă a BNR condusă de domnul Cristian Păunescu, consilier al guvernatorului Mugur Isărescu, oltean și dânsul, cel mai longeviv guvernator al Planetei, a fost prezentă la evenimentul comemorativ organizat la Drobeta. S-au ocupat de organizare Filiala Mehedinți a AFDPR, , Episcopia Severinului și Strehaiei, Palatul Culturii, Biblioteca I.G.Bibicescu, Filiala Mehedinți a Arhivelor Naționale, Inspectoratul Școlar Mehedinți.
Toate autoritățile locale au fost prezente în Sala Mare a Palatului Culturii ( spre satisfacția auditoriului care apreciază implicarea autorităților – semn de respect) plină până la refuz pentru comemorarea lui Bibicescu, dar și a celuilalt guvernator mehedințean al BNR, Dumitru Burileanu, de la a cărui matirizare se împlinesc tot acum 70 de ani. Invitați de onoare, în afara delegației BNR au fost dl. Leonard Câmpeanu, vicepreședintele Centralei AFDPR, d-na Cornelia Fetea, președinte AFDPR Filiala Caraș-Severin, urmași ai foștilor guvernatori comemorați.
Activitatea comemorativă a constat în Simpozionul Național „Guvernatori mehedințeni ai BNR”, lansarea cărții cu același titlu, autori Ileana și Marcel Mateescu, un moment artistic susținut de Corul Kinonia al Episcopiei Severinului și Strehaiei și tânăra Ziana Bârdeanu. S-a făcut un parastas pentru cei doi guvernatori mehedințeni, s-au depus coroane de flori la mormântul lui I.G.Bibicescu, s-au vizitat obiectivele turistice care au legătură cu cei doi mari dispăruți comemorați în aceste zile.
În cuvântul său, conducătorul delegației BNR, Cristian Păunescu, a amintit: „Cei doi guvernatori au dominat viața financiară românească, fiecare în epoca sa. Vorbim despre caractere puternice, adevărate repere morale, personalități care au marcat imaginea societății românești din primele decenii ale secolului XX. Nu trebuie trecut cu vederea nici faptul că ambii, din poziția lor înaltă în societate, au avut multă înțelegere pentru zonele cele mai vulnerabile ale societății, asumându-și numeroase misiuni caritabile, susținând financiar și moral numeroase acțiuni filantropice și de binefacere.
Amintesc aici de momentul iulie 1921, când Bibicescu, care a fost și un mare bibliofil, a donat biblioteca sa particulară, circa 30.000 de volume, precum și colecția sa numismatică, locuitorilor orașului Turnu Severin, pentru înființarea unei biblioteci populare. Orice publicație dedicată guvernatorilor BNR este un eveniment editorial important pentru Banca Națională și le mulțumim autorilor, Ileana și Marcel Mateescu, pentru că ne-au oferit prilejul unui nou recurs la istoria noastră instituțională, din care întotdeauna mai este ceva de aflat, și la impactul acesteia asupra evoluției comunității locale. În documentele studiate în arhivele județului Mehedinți, autorii au identificat date și fapte inedite despre cei doi guvernatori, care se suprapun informațiilor deja cunoscute și completează astfel istoria Băncii Naționale. Îi felicit și pe această cale pe cei doi autori ai acestei frumoase și valoroase cărți.”
Atâta vreme cât niciunul din cei doi guvernatori comemorați nu a avut urmași direcți, s-ar putea crede că nu ar avea cine să se ocupe de păstrarea memoriei lor. Dar există și o problemă de conștiință iar la Drobeta s-a dovedit că ea există. Este și o obligație de bun simț față de cei doi mari patrioți care au făcut atât de multe lucruri de valoare pentru severinenii care între timp s-au putut bucura de munca lor! Oricine poate pune o floare și o lumânare la căpătâiul lor, măcar la zilele de mari sărbători religioase sau naționale, fiindcă așa este creștinește și frumos, iar cavoul lor este la un pas de intrarea în biserică, nu trebuie căutat special.
Felicitări tuturor celor care au contribuit la reușita evenimentului comemorativ.
Marcel Mateescu
