..şi, pentru k este la modă să vorbeşti despre steaguri şi pentru k unii secuiesc să facă şi ei oţâră de scandal… de aia ne-am gânditără k cel mai bun subiect este cel al vexilologiei. Cuvântu’ ăsta denumeşte ştiinţa facerii steagurilor. Chestia asta este şi o ştiinţă cât şi o artă, aşa ne-nvaţă toată medievalitatea evropenească. Steagu nostru cel românesc a fost conceput pe vremea căuzaşilor revoluţionari de la 1848. Al lor, al secuilor (…puteţi să căutaţi pe wikipedia despre neamul lor şi veţi afla că este de origine incertă… unii istorici zice aşa, alţii zice altfel…) este făcut şi fără imaginaţie, chestia aia cu soarele şi luna este la prima mână, dacă mă puneau pe mine să-l fac pe steag, le găseam câteva simboale mai acătării, şi fără gust al culorii, albastrul acela spălăcit şi linia aia despărţitoare… mă rog, să nu zic cevaşilea care să-i doară prea rău pe cei care secuiesc prin Harkov!
Că-şi făcură steagu’ lor, nu-i ceva ieşit din comun. Nici din comună. Şi alţii, cum ar fi indienii veniţi din regiunea Cingary of India, au făcut asta pe vremea lu’-mpuşcatu’ de la Târgovişte, şi au mers la el cu o cârpă pe care erau pictate: o cioară, o vioară şi un kkt. Întrebaţi fiind ce-s cu semnele respective, de către chiar Doborâtu, ei au glăsuit: ”…Barosane! Cioara-nseamnă naţia, vioara… vocaţia iar kktul… situaţia!!!…” Ceva-mi spune că situaţia este perfect aidoma şi acu’ în vremurile astea de libertate, kk să zic aşa. Scuze pentru bâlbâială.
Noi, oltenii de pe vremea legiunii XIII-a Gemina, puteam să ne punem pe steag ori menora (a se căuta pe wikipedia k nu mai stau io să vă explicitez acuma…) ori prazu’, un simbol naţional-oltenesc mult mai modern, da’ penetrant!…
Moldovenii poci sâ punâ un porşor di păpşoi… şi tot aşa, o să umplem ţara asta de steaguri k să pricepească şi uniunea evropenească k 9 ni să fâlfâie în mod real. În timp şi spaţiu. De toţi şi de toate.
Problema, după mintea mea aia de pe urmă, este faptu’ k lor nu le-a fost nici teamă, nici frică să arboreze decoloratu’ lor de steag. Pentru populaţia majortară, iar democraţiunea pe asta se bazează –Ce uniunea evropenească vreţi? – pe majoritate, ar trebui să se aridice un semn dă-ntrebare: secuiesc ei secuii, da’ cum dă-şi permit aşa-ceva?
Fac apel la imaginaţiunea dvs. şi vă-ntreb: cum ar reacţiona spaniolii dacă ar apărea bascii, mâine, nu azi, cu un steag pus pe primăria din Bilbao? Pe steag să fie o bască de tractorist, basc… Ce-ar face turcii cu kurzii?… Da’ franţujii cu almanii din Alsacia?… Ce-ar face cu steagurile lor?… Să vă spui io sau să vă desenez?…
Faptul k ei poate să-şi permite aşe ceva, pentru mine-nseamnă k barosanii de prin UE, au mai multe măsuri de măsurare. Cel puţin două… trei. Şi, chestia asta miroase a făcătură. Istoria, spun unii pin cărţili lor, este o lungă făcătură a unora k să-i belească pe alţii. Da’, tomnai acuma cân’ se vorbeşte de drepturili omuleţului? Să se facă aşa ceva?… Jmekeria este să aflăm cine-i omuleţu’ respectiv, k de fiecare dată a fost altu’… Acu’, se vorbeşte pe la colţuri, omuleţu-i Barosoono!!!!!!!
Da’, să revenim la steagu’ nostru.
Dragi cetitori, să ne liştinim, k odată cu intrarea’n Shen Gen, oricum o să fim un fel de cnezate şi voievodate, asta imediat după regionalizarea ce va să vie odată cu revizuirea Constituţiei, şi o să putem să ne facem câte steaguri vrem. Şi ei la fel. O să facem concursuri de steaguri şi pe oraşe. Al cui steag stă mai băţos, sau al cui steag este mai ştrumeleag.
Aşa k…nu vă poci spune decât: Să stegăriţi bineeee!!!!!….
P.S.
Am auzit, se vorbea la coadă la şomaj, k blondofesoara a kkt steagu’… de tot. Asta, în loc să-l rădice, l-a pleoştit de tot; mai acu’ auzii k s-a făcut a-l vânzare. Cică, a găsit cea mai bună metodă k să spele şi ei nişte bani, nu pe toţi k’ar bătea la ochi!
Secui pe cui se scoate
