Laurențiu-Ștefan Szemkovics
Urmare a raportului lui M. Kogălniceanu, ministrul Afacerilor Străine, nr. 16.283 din 31 decembrie 1877, domnitorul Carol I a semnat în București, la 1 ianuarie 1878, decretul nr. 2, prin care îl numea pe Ion Roateș, deputatul clasei sătenilor din județul Mehedinți, în Adunarea ad-hoc, din 1857, membru al Ordinului „Steaua României” în gradul de Cavaler. Prin același decret, publicat în „Monitorul Oficial” nr. 1 din 1 (13) ianuarie 1878, pp. 1-3, decorația a mai fost conferită și altor persoane atât în gradul amintit anterior, cât și în gradele de Mare Cruce, de Mare Ofițer, de Comandor și de Ofițer. Potrivit adeverinței de primire a însemnelor de Cavaler al Ordinului „Steaua României”, Ion Roateș era locuitor în comuna Scăpău, jud. Mehedinți.
Raportul ministrului M. Kogălniceanu a fost validat cu sigiliul rotund (40 mm) al domnitorului Carol I, imprimat cu tuș roșu. În câmpul acestui sigiliu se află stema României de la 1872: scut, cu marginea de sus convexă, colțurile superioare retezate, concavități pe flancuri, talpa ascuțită, scartelat, cuprinzând în cartierul 1, o acvilă, redată din față, cu aripile deschise, orientate în jos și cu vârfurile acestora depărtate de corp, încoronată cu o coroană închisă, ținând în gheara dreaptă o spadă, în cea stângă un sceptru, însoțită, în cantonul dextru al șefului (treimea superioară a scutului), de un soare, în cartierul 2, un cap de bour, redat din față, cu o stea cu șase raze între coarne, însoțit, în cantonul senestru al șefului, de o semilună, în 3, un leu încoronat, stând cu picioarele posterioare pe o coroană antică cu cinci raze, cu labele anterioare îndreptate în față, în 4, doi delfini, cu corpurile sinuoase, cu cozile în sus și orientate puțin spre exterior, cu capetele în jos, afrontate la boturi. Peste tot, armele familiei de Hohenzollern: scut, cu marginea de sus ușor concavă, colțurile superioare retezate, concavități pe flancuri, talpa ascuțită, sfertuit, având în cartierele 1 și 4 argint (câmp liber), în 2 și 3 negru (linii verticale suprapuse peste linii orizontale).
Sub scut sunt două arabescuri, redate sub forma a două vrejuri cu frunze de acant, iar de la punctul de acolare iese, în jos, o floare. Scutul este timbrat de o coroană domnească, terminată printr-un glob crucifer. Scutul exterior are ca suporți doi lei, afrontaţi, cu cozile trecute printre picioare, ridicate la spate, terminate cu smocuri, cu picioarele posterioare stând pe extremităţile vrejurilor de acant, cu câte o labă anterioară aşezată pe colţurile şi pe marginea de sus a scutului, iar cu celelalte, anterioare, pătrund cu ghearele puţin în scut, atingând cu vârfurile lor extremităţile liniei orizontale despărţitoare. Sub arabescuri este deviza „NIHIL SINE DEO” (NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU), scrisă, cu litere majuscule, pe o eșarfă ondulată. Întreaga compoziție este inclusă într-un pavilion, căptușit în partea de jos cu hermină, ornat cu franjuri și ciucuri. Pavilionul este prins, în partea de sus, sub o coroană închisă, terminată, de asemenea, printr-un glob crucifer. În exergă, mărginită de un cerc liniar la exterior, legenda scrisă cu litere majuscule: * CAROL I * DOMNU AL ROMÂNILOR.
Prezentăm descrierea distincției onorifice, precum și reproducerile grafice care provin de la Arhivele Naționale Istorice Centrale, Ministerul Afacerilor Externe. Cancelaria Ordinelor, dosar nr. 7/1878 (documentele și sigiliul) și de la colecționarul Nelu Aldea (decorația).
Pentru a răsplăti serviciile militare și civile aduse statului român, Carol I a instituit, la 10 mai 1877, Ordinul „Steaua României” (Legea nr. 1.108 din 10 mai 1877, publicată în „Monitorul Oficial” nr. 107 din 12 / 24 mai 1877, pp. 3159-3160). Conform Regulamentului pentru aplicarea legii relative la instituirea Ordinului „Steaua României” din 1878 (aflat, sub formă de copie, la Arhivele Naționale Istorice Centrale, Ministerul Afacerilor Externe. Cancelaria Ordinelor, dosar nr. 642): „Decorațiunea Steaua României este o cruce cu smalț albastru, înconjurată de raze, purtând coroana domnească. Centrul crucii este de smalț roșu, înconjurat cu ramuri de stejari verzi, având pe o parte vulturul cu deviza IN FIDE SALUS, iar pe cealaltă parte cifra domnitorului.
Crucea, cu smalț albastru, este de argint pentru Cavaleri și de aur pentru Ofițeri, Comandori, Mari-Ofițeri și Mari-Cruci. Diametrul este de 40 milimetri pentru Cavaleri și Ofițeri și de 60 milimetri pentru Comandori și Mari-Ofițeri. Cavalerii poartă decorațiunea pe partea stângă a pieptului, atârnată de o cordea moarată roșie, cu marginile albastre-închise, fără rozetă… Pentru militari forma decorațiunii este tot ca cea pentru civili, cu diferența numai că fiecare clasă are pe decorațiune două spade încrucișate”.
