Cenaclul ORFEU, 7 februarie 2013, Castelul Artelor Drobeta-Turnu-Severin
Prima şedinţă din 2013. Participanţi – 40 de persoane. Ordinea de zi: 1. Lansare carte, CERUL DESCHIS, poezie, autor Nicolae CALIŢOIU; 2. Probleme organizatorice, Dan Şalapa; 3. Lectură – Viorica STĂVARU, proză scurtă: “Flori de mac”, “Când s-a sfiit luna”; 4. Comentarii la lectură; 5. Lectură din volumul lansat, Nicolae Caliţoiu; 6. Moment festiv, Eugen Fritea.
1. Florian Copcea îl prezintă pe Nicolae Caliţoiu, autorul al cărui volum, CERUL DESCHIS este lansat. Poet din sfera autorilor care abordează tematica religioasă. Poezie adevărată, cu o alternanţă de imagini surprinzătoare, originală, de la cele specific biblice, la unele foarte actuale, desprinde dintr-o realitate cotidiană; Efect poetic care captivează şi convinge asupra potenţelor creatoare.
2. Organizatorice: Dan Şalapa propune înfiinţarea unei arhive a cenaclului, care să cuprindă, pe lângă cronicile obişnuite, documente doveditoare ale activităţii membrilor cenaclului (diplome, distincţii, cronici ale cărţilor publicate, participări la manifestări în ţară, sau locale, invitaţii etc.), de-a lungul unui an de activitate, fond arhivistic ce va sluji şi ca bază de informare asupra activităţii şi de legitimare a acesteia în faţa oricărui om interesat, parte a memoriei activităţii culturale a municipiului, a mişcării culturale severinene. La fel, propune o mai mare implicare a cenalului ca grupare de creaţie, în viaţa culturală a comunităţii şi prin intervenţii de atitudine vizavi de unele fenomene parazitare ori denaturante, neconforme cu valorile cuturale şi artistice larg împărtăşite, modalitate prin care să se încerce şi să se reuşească stoparea nonvalorii şi subculturii, imposturii şi falsului creativ şi creator la toate nivelele. În acest sens, citează din documentul intitulat PRIMĂVARA CULTURII ROMÂNEŞTI (Manifest literar), iniţiat de un grup de scriitori din zona Botoşani. Argumentul expus de vorbitor este acela al efectului de grup al unor astfel de atitudini civice, şi al credibilităţii în faţa comunităţii prin astfel de implicări, dovadă a necesarei reflexii a problematicii comunităţii în conştiinţa artistului, al sciitorului, în speţă.
3. Lectura Vioricăi STĂVARU, proză scurtă, declanşează comentarii critice în valuri!
4. Florian Copcea: Proza curge ca-ntr-un vis; autoarea stăpâneşte arta scrisului, conduce bine povestirea; o voce de prozator; imagini originale. Prima proză este mai bine realizată.
Mirela Ispăşoiu: Ideile sunt puternice, bine expuse în fraze; metaforă abundentă, implicită; mişcarea personajelor, a obiectelor, a ambientului, în general, este foarte bine dirijată;
Ana Echert-Giurcă: Un discurs cromatic foarte bine condus; se simte o vibraţie de tip 3D în mijlocul acţiunii, înţelegi totul; te confunzi cu criza personajelor, în prima povestire, dar le poţi urmări evoluţia şi din afara lor, ca personaje, ca entităţi parcă reale;
Monica Cioroianu: Proză autentică, totuşi, o scăpare: scriitura a trădat profesorul (Viorica Stăvaru este profesor de limba şi literatura română – n.n.) respectiv, se regăsesc în prima proză, elemente de compunere; în cea de a doua, este o căutare a polifoniei, expesie a postmodernismului, în a doua sa parte regăsindu-se o ancorare în spaţiul românesc, fapt demn de remarcat, cu toată fermitatea; este o temă predilectă a disputei Occident-Estul Europei, în Occident, lumea rurală practic dispărând, deci este rar reflectată în creaţiile scriitorilor, eventual, la modul ficţional, ori evocator; în proza citită, se simte acest spirit care caută autenticul ruralului, se utilizează replici foarte variate, de analiză, altele încărcate cu poezie, altele cu umor; interesantă dualitatea dialogului dintre două voci feminine, cuplul mamă-fiică, pe de o parte, cu una bărbătească, pe de alta; imagini foarte vizuale, dar unele cuvinte sunt, în context, uşor nepotrivite, “dezinfectante”, de exemplu;
Viorica Gligor-Cîlţaru: Sesizabilă magia lecturii, voluptatea lecturii, voluptatea povestitorului, bucuria de a povesti a autorului, aflat şi în postura de lector; prima proză – o surpriză năucitoare; scriitoarea conduce bine monologul, confesiunea, se simte vibraţia unei femei în criză: polifonia, fluxul vocilor narative, bine conturate, atenţie, însă, “vocea” fiicei este… contaminată de “vocea” mamei, şi nu se disting foarte clar; a doua povestire – amprenta vocii autentice influenţată de lumea rurală; este autoficţionalizarea propriilor experienţe; frumuseţe narativă, foarte senzorială, expresivă, captivantă;
Dan Şalapa: O voce autentică de prozator, în care se simte ecoul începuturilor poetice, foarte proeminente, elocvente, bine susţinute pe parcurs; schimbarea discursului creator, de la poezie la proză, este, la fel, elocvent sub raport scriitoricesc; fluxul prozei are susţinere, are curgere, inserturile poetice sunt, însă, bine strunite, în prima proză, inclusiv inflexiunile psihanalitice; cea de a doua este expresia unor experienţe intime, de existenţă directă, de aici, autenticul şi savoarea, chiar dacă stilul este des abordat în literatura română, autoarea nu se confundă cu niciun precursor; o prozatoare puternică, o voce de care cenaclul avea nevoie;
Ileana Roman: Când vorbim de proză, trebuie să avem în vedere răspunsul la două întrebări; cum este scrisă?, şi, doi, ce comunici? În cazul textelor citite, uneori, epicul scade tensiunea tramei; multă lacrimogenie, care riscă să dilueze acţiunea; multă analiză, puţină acţiune, adică lipseşte “întâmplarea” care să spargă, să rupă cursul a ceea ce se povesteşte; trebuie să existe schimbarea neaşteptată a povestirii, o întâmplare care răstoarnă totul, un viol, o crimă, ceva, cineva, un personaj care moare pe neaşteptate, asta declanşează relansarea povestirii; foarte bun finalul celei de a doua povestiri, care salvează întreaga povestire, practic; se simte, însă, dexteritatea scrisului, simţul limbii şi al relatării ample, reflexive. Important: alegerea titlurilor în proză trebuie să incite, să provoace, nu să poetizeze!
5. Nicolae Caliţoiu vorbeşte despre începuturile sale poetice, târzii, dar în contextul fericit al unei descoperiri de sine sub imboldul voinţei divine; citeşte două poeme, prin care se legitimează mai exact ca poet;
6. Eugen Fritea lecturează două creaţii în versuri, prin care elogiază figuri de prieteni cenaclieri, ori colegi de catedră (domnia-sa este profesor pensionar – n.n.), totul sub imboldul unor amintiri luminoase, portrete de oameni deosebiţi, cărora le perpetuează imaginea elogiindu-i fără rezerve, cu dragoste şi umor. Cu prilejul aniversării zilei de naştere, i se cântă “La mulţi ani”, iar sărbătoritul îmbie asistenţa la mici, plăcinte, sucuri şi cafea!
Umătoarea şedinţă ORFEU, joi 7 martie, orele 17, aceeaşi locaţie, etajul 4 al Castelului artelor. Vor citi: Ella Bălescu şi Ileana Erceanu, poezie. Invitat de onoare, cenaclul elevilor de la Şcoala “Alice Voinescu” Drobeta-Turnu-Severin. Altminteri, participare liberă.
Euridicia Orfelezeanu
Motto: Cultura este suma tuturor formelor de artă, de iubire şi de gândire, care, pe parcursul secolelor, l-au ajutat pe om să fie tot mai puţin înrobit (ANDRE MALRAUX )
Subsemnaţii, scriitorul, jurnalistul Marin Toma, poetul Dorel Mihai Gaftoneanu, …, iubitori de literatură, ne-am constituit în Grupul de iniţiativă de la Botoşani al manifestului „Primăvara culturii româneşti”, pentru a semnala impasul major al culturii româneşti moderne, în care mediocritatea generalizată, specifică societăţii româneşti, a adus cultura într-un con de umbră, mediu insalubru pentru spiritualitatea noastră. Trecerea de la literatura încorsetată tematic şi stilistic sub imperiul dogmatismului comunist la literatura de expresie liberă, neîngrădită, s-a împotmolit sub semnul experimentului empiric al limbii române vorbite şi scrise. Suntem aidoma unui cetaceu fără apărare, asfixiat de tentaculele unui gigant octopus al nonculturii. Dragi poeţi, prozatori, artişti plastici, oameni de cultură, de ştiinţă, oameni de afaceri, cititori care simţiţi româneşte, vă chemăm să ne fiţi alături, pentru a ne face auzit glasul, prin care :
1. Vom milita pentru dezgheţul crizei de identitate, de curaj, de umor, inspiraţie şi originalitate a majorităţii creatorilor de cultură autoînregimentaţi într-un postneomodernism neclar definit.
2. Facem apel la revitalizarea fenomenului intercultural şi promovarea lucrărilor care au la bază bogăţia de idei şi de limbaj.
3. Susţinem estomparea creaţiilor literare ce abundă în cuvinte vulgare şi expresii obscene, elemente de cultură decadentă în prag de colaps şi izolarea promotorilor acestui flagel artistic, prin oferta unei alternative de bun gust.
4. Dorim aducerea în prim plan a creaţiilor enciclopedice ancorate în cultura autentică, istoria universală şi gândirea filozofică si nu încurajăm amalgamul de compoziţii ce cuprind cuvinte lipsite de sens şi logică, fără nici un fel de rădăcini în operele înaintaşilor europeni, inclusiv acelea ale fiinţei româneşti.
5. Sprijinim punctele de vedere ale liderilor şi formatorilor de opinie, cărturari cu personalitate prestigioasă şi competenţă autentică.
6. Ne împotrivim ignorării importanţei existenţialismului ca sursă de inspiraţie tematică şi ca bază a sistemului de valori al neamului nostru.
7. Ne opunem cu fermitate imposturii, inflaţiei de non-valori, a platizării la un nivel scăzut a creaţiilor şi creatorilor, şi protestăm împotriva implicării factorului politico-economic predominant peste cel cultural şi a corupţiei generalizate de sus până jos în promovarea produselor subculturale ca etalon de referinţă.
8. Ne opunem marginalizării tot mai accentuate a creatorilor în vers clasic cu figuri de stil şi elemente de prozodie, a compoziţiilor de factură eminesciană dar şi a poeziei moderne purtătoare de mesaj.
…
Constatăm că modelul consacrat al poetului-voce al cetăţii, exemplul uman de demnitate, moralitate, patriotism şi verticalitate, portstindardul conştiinţei spiritualităţii de limbă şi de neam este astăzi total demodat. Avem în schimb o adevărată inflaţie de false modele şi de aşa-zişi prozatori şi poeţi la toate saloanele mondene, stipendiaţi cu banii cetăţeanului contribuabil, ca să-şi etaleze refulările intimiste şi angoasele de lux.
În ce măsură mai putem vorbi astăzi de sinceritate emoţională, de spontaneitate creatoare, investiţie de sentimente şi fantezie, de ardere interioară, de conştiinţă naţională, de cultură de neam?
O întrebare retorică la adresa criticilor de artă… Opinia noastră este că, în funcţie de cum ne vom raporta la această întrebare, ne vom poziţiona într-un fel sau în altul faţă de:
– cultura moştenită de la întemeietori;
– atitudinea civică şi conştiinţa de limbă şi de neam;
– spinoasa problemă a naturii compoziţiei sau a subiectului tratat;
– ţinuta estetică şi de mesajul transmis.
Nu ne propunem cultivarea paseismului utopic, o reîntoarcere la vremea lui Alecsandri, Negruzzi, Alecsandrescu, Bolintineanu, Eminescu, Obodescu, Haşdeu, Macedonski, Goga, Sadoveanu şi nici la o Cântare a României a lui Russo.
Nu suntem nici partizanii fariseimului şi festivismului patriotard practicat în anii de dictatură comunistă.
Refuzăm, de asemenea, configurarea unui bulgăre de zăpadă, generator de conflicte sociale si psihologice. Nici nu putem rămâne în pasivitate absolută. La concursuri şi festivaluri regăsim, câte jurii, tot atâtea liste de nominalizaţi pentru premii, în lipsa unor criterii de apreciere recunoscute de o masă cât mai largă de critici literari.
S-a tot semnalat în presă că se cheltuiesc sume mari din banii publici pentru un festivism literar de ochii lumii, mai degrabă campanii de imagine mascate pentru ochii unui electorat insuficient de maturizat şi derutat de flash-urile şi acordurile marşurilor electorale.
Mai mult decât atât, nu puţine sunt vocile care susţin că, pe măsură ce valoarea premiilor este tot mai consistentă, pe de altă parte obiectivitatea aprecierii diriguitorilor are tot mai mult de suferit.
Şi critica literară are a se primeni în criteriile de evaluare- criticii consacraţi au o mare responsabilitate în încurajarea vedetismului veleitar.
Nu agreem gruparea pe diverse zone ale ţării a scriitorilor, divizare cu efecte nefaste asupra colaborării între membrii aceluiaşi grup şi care produce nesfârşite convulsii între diverse orientări literare.
Susţinem teoria coexistenţei valorilor, a stilurilor de creaţie şi a operelor şi nu cea a perimării acestora, cu trecătoarele mode ale zilei.
Apreciem în mod deosebit conţinutul articolul “Poezia încotro?” a profesorului Ion Ionescu-Bucovu, al cărui conţinut ni-l însuşim ca document orientativ în conturarea prezentului curent literar neoromantic, mişcare ce îşi propune regăsirea frumosului din poezie, acel estetic al bunului gust la fel de necesar şi în muzică şi în pictură.
Sperăm ca prin apelul nostru total dezinteresat să găsim ecou în rândul pasionaţilor de literatură sănătoasă şi a iubitorilor poeziei tradiţionaliste şi aşteptăm implicarea activă a profesorilor de la catedră, a tuturor celor implicaţi în consolidarea fundamentului educaţional al tinerei generatii şi a publiciştilor consacraţi.
Încheiem cu vorbele nemuritoare ale marelui nostru povestitor Ion Creangă : ,,Iubite cetitoriu, multe prostii ăi fi citit de când eşti. Ceteşte, rogu-te, şi ceste şi, unde-i vede că nu-ţi vin la socoteală, ie pana în mână şi dă şi tu altceva mai bun la iveală, căci eu (noi) atâta m-am (ne-am) priceput şi atât am făcut.”
Prezentul manifest a fost întocmit în anul împlinirii a 100 de ani de la scufundarea Titanicului, an pe care ni-l dorim să marcheze piatra de hotar a apariţiei unui reviriment poetic- dezgheţ naţional prin popularizarea acestui curent literar neoromantic de sorginte botoşăneană.
Încheiem cu binecunoscutul citat al lui Garabet Ibrăileanu: “Literatura este oglinda vieţii.”
VIVAT ARS POETICA! VIVAT, CRESCAT, FLOREAT!
Grupul de iniţiativă al manifestului literar „Primăvara culturii româneşti“ BOTOŞANI, 15 ianuarie 2012