La sfârşitul săptămânii trecute s-a desfăşurat cea de-a VI-a ediţie a festivalului de toamnă intitulat, anul acesta, „Rapsodii de Toamnă Severineană“. Evenimentul a fost organizat de Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin, având drept colaboratori Consiliul local şi Casa Municipală de Cultură. Festivităţile derulate cu acest prilej au fost diverse, în ideea de a mulţumi toţi oamenii urbei: inaugurări, vernisaje, expoziţie de maşini de epocă, ateliere stradale, spectacole de muzică simfonică, populară şi uşoară, alai de trăsuri şi prezentare de costume specifice, piese de teatru, lansări de carte, ateliere de creaţie etc. Severinenii s-au putut astfel deplasa prin tot oraşul, începând de la Palatul Cultural „Theodor Costescu“, trecând pe la Castelul Artelor şi Rotonda Personalităţilor de pe strada Crişan, până la Pădurea Crihala, unde atmosfera a devenit lumească la modul tradiţional. Adică mâncare, băutură, muzică şi dans, ca la olteni…
A comasa atâtea variate activităţi în doar două zile este, fără îndoială, o provocare teribilă. De multe ori, socoteala de acasă „nu bate“ cu cea din târg, spune o vorbă din bătrâni. Au fost prea multe de inaugurat, de vernisat şi de lansat, astfel încât timpul a devenit primul şi cel mai neînduplecat duşman. Noi am fost la Castel, la inaugurarea etajului 4, care va găzdui, de aici încolo, mult aşteptata Cafenea Literară. Las că ea s-a tot mutat din diverse… locaţii: ba terasa „La Palmieri“, ba cafeneaua Ada-Kaleh, ba o sală de cenaclu din incinta Casei Tineretului. Aşa-i cultura, o biată cenuşăreasă în căutarea condurului strălucitor. Uitând, pasămite, că prinţul bâjbâie şi el după ea, ameţit de rapiditatea fetei… Noul sediu este însă unul frumos: curat, aerisit, intim. În cele două zile s-au lansat câteva cărţi aşteptate cu interes: Gelu Negrea: Caragiale, marele paradox şi Anticaragiale, Alexandru Drăghici: Valea Bună (versuri), Viorel Mirea: Cultul Mioriţa (eseu), Dan Şalapa: Antidemocratica, Florian Copcea: Critice, Titu Dinuţ: Landuri balcanice (versuri). În cadrul acestui eveniment, invitaţii au putut asculta muzică la chitară (recital Sever Iriza), precum şi o adaptare după Caragiale într-un spectacol teatral pregătit de membrii Companiei teatrale Atmosphere, director Lucreţia Epuran. Spaţiul nu ne îngăduie să opinăm în amănunt despre felul în care s-au desfăşurat cele două zile ale castelanilor, nici despre cărţile lansate, care trebuie mai întâi citite cu atenţie. Dar, ca nişte consumatori vorace de cultură (recte literatură) pe pâine ce suntem, i-am ruga pe organizatori să respecte câteva lucruri esenţiale: ora la care este programat evenimentul (eventualele decalaje ar trebui recuperate din mers sau măcar să existe o soluţie de a-i anunţa pe cei interesaţi), timpul alocat fiecărui vorbitor şi fiecărei lansări (au fost trei pe zi), stabilirea exactă a numelor celor care iau cuvântul şi a ordinii acestora, respectarea unui interval de timp egal pentru fiecare autor de carte. De regulă, primul lansat este cel mai fericit: despre el se vorbesc vrute şi nevrute mai mult de trei sferturi din timpul acordat întregii… triple lansări. Alt păcat pe care îl au oamenii de cultură din urbea noastră e acela de a ţine prelegeri pretenţioase, care deviază de la subiect, în ideea subliniată de Eminescu într-o „Scrisoare“ a sa, aceea de „a se lustrui pe sine“ sub „umbra numelui“ celui care-şi lansează cartea. Aceştia să ţină cont de faptul că noi suntem prezenţi la fiecare lansare şi că lucrurile pe care le spun, fie şi inteligente, ţin de o plicticoasă redundanţă… Iar când unul dintre ei, pe care îl respectăm altfel, vorbeşte despre o expoziţie stradală, deşi a fost prezentat drept „vorbitor“ de carte marca Gelu Negrea, ce să mai zici…
Lansarea de carte e o nuntă în felul ei. Sau un botez. Dacă moşeşti trei copii, musai să te organizezi mai atent şi să triezi cu parcimonie persoanele care taie moţul.
În speranţa că nu voi supăra prea multe capete luminate, semnez, a dumneavoastră iubitoare de carte,
VIORICA STĂVARU
