Laurențiu-Ștefan Szemkovics
Urmare a raportului lui Spiru Haret, ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice, nr. 8.011 din 23 martie 1909, regele Carol I a semnat în București, la 24 martie 1909, decretul nr. 1.064, prin care a acordat prea cucernicului econom Dimitrie Golici, protoiereu al județului Mehedinți, precum și altora, Medalia „Răsplata Muncii pentru Biserică” clasa I. Decretul regal a fost publicat în „Monitorul Oficial” nr. 10 din 12 / 25 aprilie 1909, p. 346.
Medalia „Răsplata Muncii pentru Biserică”, instituită prin decretul regal nr. 2.804 din 14 iulie 1906 (publicat în „Monitorul Oficial” nr. 91 din 22 iulie 1906), modificat prin decretul regal nr. 293 din 19 ianuarie 1907 (publicat în „Monitorul Oficial” nr. 238 din 24 ianuarie / 6 februarie 1907), a fost acordată pământenilor, clerici și mireni: „drept încurajare și răsplătire pentru activitatea pastorală și serviciu aduse în diferite moduri pentru buna stare morală și religioasă a poporului”.
Prezentăm, mai jos, descrierea decorației din cele două acte normative amintite mai înainte (aflate, sub formă de copie, la Arhivele Naționale Istorice Centrale, Ministerul Afacerilor Externe. Cancelaria Ordinelor, dosar nr. 642), precum și reproducerile grafice care provin de la colecționarul Emanuel Erena.
Conform art. I din decretul regal nr. 293 din 19 ianuarie 1907, Medalia „Răsplata Muncii pentru Biserică”: „se compune din o piesă de metal: aurită pentru clasa I-ia, argintată pentru clasa II-a și oxidată-deschis pentru clasa III-a. Medalia are ca fond un diametru de 32 mm., peste care se așează o cruce bizantină de 38 mm., fiecare braț al crucii trecând de marginea medaliei cu 3 mm. Mijlocul medaliei, în circumferință de 15 mm., poartă gravat ochiul lui Dumnezeu în raze și globul pământesc. Pe fond mat, între brațele crucii, este inscripția RĂSPLATA MUNCII PENTRU BISERICĂ.
Reversul medaliei are crucea ca și în față, între brațele ei cu o ghirlandă de lauri și de stejar, iar în mijloc coroana regală suprapusă inițialelor noastre. Deasupra o coroană mică de lauri, deschisă pe un diametru de 25 mm, având la un capăt o lamă, care servește spre a se petrece prin ea panglica. Panglica e de mătase moarată, în lățime de 30 mm, cu trei subîmpărțituri de 10 mm fiecare, cele mărginașe roșii-închise și cea din mijloc albastră-închis. Ca lungime, în față, va fi vizibilă pe o înălțime de 50 mm”.
