Prin decretul No. 139 din 24 ianuarie 1879, domnitorul Carol I a conferit Crucea „Elisabeta” mai multor persoane, între care și Emiliei N. Cantacuzino din Turnu Severin. Prin adresa nr. 6.241 din 20 iunie 1879 către Ministerul Afacerilor Străine, Prefectura districtului Mehedinți menționează: „Brevetul pentru Crucea Comemorativă Elisabeta, No 594, primit pe lângă ordinul Domnii Voastre No 7525, dându-se în primire adresantei; am onoare a trimite anexată aici dovada obținută spre cele legale”. În dovada dată la Turnu Severin, în 10 iunie 1879, Emilia N. Cantacuzino consemnează: „Brevetul eliberat de Ministerul Afacerilor Străine sub No 594 pentru dreptul acordat prin Înaltul decret cu No 139 din 24 ianuarie 1879 de a purta Crucea Comemorativă Elisabeta, l-am primit astăzi pentru care atestu”.
Prezentăm, apelând la faleristică, la heraldică și la sigilografie, descrierea distincției onorifice, precum și reproducerile grafice care provin de la Arhivele Naționale Istorice Centrale, Ministerul Afacerilor Externe. Cancelaria Ordinelor, dosar nr. 2/1877-1880 (documentele) și de la colecționarul Emanuel Erena (decorația).
Crucea „Elisabeta”, instituită în 1878, s-a acordat „tuturor doamnelor care, prin căutarea răniților sau bolnavilor, au dat concursul lor în timpul campaniei din 1877-1878. Crucea s-a conferit asemenea doamnelor care, prin instalare de spitale, înzestrarea ambulanțelor sau prin ofrande însemnate, au contribuit la alinarea suferințelor răniților și bolnavilor în timpul acestei campanii”.
Potrivit Regulamentului Crucii Comemorative „Elisabeta” (Decretul nr. 2.270 din 8 octombrie 1878, publicat în „Monitorul Oficial” nr. 224 din 8 / 20 octombrie 1878, pp. 5695-5696): „Crucea este de bronz aurit, fundul mat sadea, lungimea ramurilor Crucii este de 43 milimetri, lățimea de 6 milimetri, grosimea de 2 milimetri, forma este cea bizantină a Bisericii Răsăritului.
Crucea are pe marginile ramurilor o dungă albă în culoarea naturală a oțelului și în mijloc un medalion, înconjurat de un cerc de oțel. Fundul medalionului este asemenea de bronz aurit mat și poartă pe o parte cifra Măriei Sale Doamnei și pe cealaltă legenda ALINARE ȘI MÂNGÂIERE, și în mijloc milesimul 1877 / 1878. În partea superioară a Crucii se află un inel de bronz aurit, prin care se trece panglica de moar albastru-deschis, lată de 40 milimetri, având la margine câte o vargă de fir de aur în lățime de 10 milimetri.
Crucea se poartă pe umărul stâng, având aparentă pe partea din afară cifra Măriei Sale Doamnei”.
