În cadrul unui amplu proiect despre „Fenomenul Piteşti“ (lansat la Bucureşti, 2011), Editura Filos şi Centrul de Studii în Istorie Contemporană au încheiat un parteneriat care include, printre altele, crearea unei colecţii dedicate acestui întunecat exerciţiu de represiune comunistă. Colecţia prevede în special publicarea unor volume de memorialistică, cercetare şi interviuri cu supravieţuitorii închisorilor comuniste sau cu urmaşii acestora.
Sub patronajul Episcopiei Severinului şi Strehaiei, vineri, 12 octombrie a.c., în sala mare a hotelului „Severin“ a fost lansat primul volum dintr-o serie pe care iniţiatorii acestui proiect şi-o doresc longevivă. Intitulată „Eu sunt SCRIBUL: amintiri şi poezii din închisoare“, cartea reuneşte texte memorialistice, poezii, interviuri şi articole semnate de Mihai Buracu, apărute antum, la diverse edituri. Cea care a mijlocit întregul eveniment a fost nimeni alta decât doamna Mihaela Ciobotea, născută Buracu, fiica lui Mihai Buracu. Cu lacrimi în ochi, amfitrioana acestei emoţionante întâlniri a mulţumit tuturor celor prezenţi în sală (prieteni, foşti colegi de catedră ai tatălui, foşti elevi, foşti deţinuţi politici, scriitori, preoţi, liceeni etc.), evocându-şi cu dragoste şi respect părintele recent dispărut dintre cei vii.
Despre carte, dar mai ales despre profesorul şi scriitorul Mihai Buracu au vorbit preotul Iulian Nedelcu, consilierul cultural al Episcopiei, tânărul istoric Alin Mureşan (care semnează şi studiul introductiv al volumului) scriitoarea Ileana Roman şi Tudor Răţoi, deţinător al arhivei casei Buracu, încredinţată de însăşi Mihaela Ciobotea.
A fost astfel evocată personalitatea complexă a celui care a suportat cu stoicism ororile închisorilor din Caransebeş, Lugoj, Timişoara, Târgşor, Poarta Albă, Peninsula, Piteşti, Ghencea, Borzeşti, Oneşti, izbutind să-şi salveze fărâma de umanitate care ne permite ulterior să trăim printre ceilalţi, chiar şi printre foşti informatori sau torţionari, fără să ne căutăm izbăvire într-o amară răzbunare.
Despre structura cărţii s-a exprimat pertinent istoricul Alin Mureşan, care a subliniat iniţial faptul că „volumele de istorie contemporană nu beneficiază, din păcate, de atenţia cuvenită, de aceea a decis reeditarea acestui volum semnat Mihai Buracu“. El cuprinde trei secţiuni: „Tăbliţele de săpun de la Itşet-ip“, poezii „Din psalmii tinereţii“ şi „articole din presă“ purtând semnătura autorului şi apărute după 1990 în diverse ziare şi reviste.
Punctele-forte ale cărţii sunt, potrivit tânărului istoric, „valoarea estetică rară pentru o carte de memorialistică, sensibilitatea confesiunii şi fotodocumentarele“.
Prin bunăvoinţa fiicei, toţi cei prezenţi în sală au putut admira şi atinge câteva obiecte personale din colecţia Mihai Buracu: poezii de dragoste în manuscris, cruciuliţe şi o curea împletită, toate fiind făcute în timpul detenţiei.
Seara s-a încheiat cu ascultarea unui psalm recitat, cu glasul frânt de lacrimi, de însuşi Mihai Buracu, în timpul unui interviu luat cu puţin timp înainte de plecare…
Eu l-am văzut cu un an sau doi înainte să plece, deci nu l-am cunoscut. Dar am cunoscut lumina şi îngăduinţa de pe chipul lui, i-am auzit vorba caldă. Vorba unui om, rămas om după ce a scăpat din mâna ticăloasă a ne-oamenilor. Ileana Roman spunea că Mihai Buracu s-a născut, la propriu, într-o bibliotecă. Iată că sufletul său se întoarce acolo, printre rafturi, în acest elegant şi reuşit volum memorialistic.
VIORICA STĂVARU
