cultura

Ordinul „Coroana României” conferit în 1887 unui prim-procuror pe lângă Tribunalul Mehedinți

Laurențiu-Ștefan Szemkovics

În urma intervenirii ministrului Justiției și ca urmare a raportului lui M. Pherekyde, ministrul Afacerilor Străine, cancelar al Ordinelor, nr. 5.729 din 3 aprilie 1887, regele Carol I a semnat în București, la 8 aprilie 1887, decretul nr. 1.157, prin care a conferit lui Ioan B. Doxescu, prim-procuror pe lângă Tribunalul Mehedinți, Ordinul „Coroana României” în gradul de Cavaler. Prin același decret regal, decorația a mai fost acordată și altor persoane atât în gradul amintit mai înainte, cât și în gradele de Mare Ofițer, de Comandor și de Ofițer.

Potrivit adeverinței de primire a brevetului și însemnelor de Cavaler al Ordinului „Coroana României”, semnată în 8 mai 1887, Doxescu Ioan s-a născut la 30 noiembrie 1852, în Ploiești și își avea domiciliul în Turnu-Severin. Prezentăm descrierea distincției onorifice, precum și reproducerile grafice care provin de la Arhivele Naționale Istorice Centrale, Ministerul Afacerilor Externe. Cancelaria Ordinelor, dosar nr. 36/1887 (documentele) și de la Muzeul Jandarmeriei Române (decorația).

Ordinul „Coroana României” a fost instituit în 10 mai 1881 și avea scopul de a recompensa serviciile aduse statului. Conform Regulamentului Ordinului „Coroana României” nr. 2002 din 6 august 1885 (publicat în „Monitorul Oficial” nr. 103 din 10 / 22 august 1885, p. 2100): „Decorațiunea acestui Ordin este o cruce cu ramuri egale; fiecare ramură e de smalț roșu, având împrejur o dungă albă, între ramuri e cifra regală.

În mijlocul crucii e un medalion cu două fețe: partea de deasupra conține coroana regală de oțel, pe smalț roșu; împrejur, pe un cerc de smalț alb, e scris, în partea superioară: PRIN NOI ÎNȘINE, și în partea inferioară, 14 MARTIE 1881. Reversul medalionului poartă scris la mijloc, pe smalț roșu: 1866, 1877, 1881. Crucea e atârnată de o panglică albastru-închis, cu câte o dungă pe fiecare latură de culoarea oțelului. Cavalerii poartă pe partea stângă a pieptului, atârnată de panglică, crucea prescrisă mai sus, în mărime de 40 milimetri, având cifra regală, între ramuri, de argint”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *