Au venit iar Alteţele Sale Regale, Principesa Moştenitoare Margareta, Principele Radu şi Principesa Maria. De această dată cu Trenul Regal, un fel de reeditare a TRENULUI AMINTIRII la Drobeta Turnu Severin, luni, 30 noiembrie a.c. Lume multă, ca la bâlci, de parcă n-ar mai fi văzut severineanul de rând cum arată o Alteţă Regală. Organizare proastă, sub toate aspectele, a evenimentului, de au ajuns bieţii şoferi de la Primărie să se calce pe picioare cu regaliştii locali, că n-aveau loc, săracii, să mai răsufle de atâtea buchete de flori. Noroc cu ei că veniseră, la rândul lor, cu şoferii lor, că cine ştie ce mai ieşea, de ajungeam de râsul onorabililor. Mulţi gură cască, dar şi politicieni de carton, fibroşi, aţoşi de parcă le intraseră-n beregăţi solemnitatea evenimentului şi nu mai puteau rosti nici măcar un salut, pe româneşte, că-i vedeau Alteţele Sale Regale. Cam prea multă linişte din partea oaspeţilor noştri, un pic prea admirativi în unele privinţe… Deşi nu era cazul, la urma urmelor. Pentru că a fost o vizită cu nimic mai deosebită faţă de alte vizite, dacă e s-o spunem pe-a dreaptă. Noroc cu Trenul Regal, că mai iese şi gara noastră-n evidenţă prin monumentalitate, măcar, pe la televiziunile centrale şi mai saltă inima-n musiu Miron Mitrea şi a lui doamnă Manuela, adevăraţii binefăcători ai acestui Severin.
De la gară, BMW-urile oficiale cu oaspeţi s-au îndreptat către Parcul din faţa Palatului Administrativ, unde au fost plantaţi… platani, arborele local tradiţional al celor care taie frunze la câinii lui DON COSTEL prin şedinţele de Consiliu local.
Nu au lipsit din peisajul local, legaţi parcă de catargul Prefecturii, Alteţele Lor Stradale, familia Olteanu, care au ţinut şi de această dată să facă ce ştiu dumnealor mai bine: să strige, şi de bine, şi de rău. Alteţele Sale Regale au tăcut, că aşa se cuvine, cică, aşa e protocolul. Să fi fost în locul mnealor eu strigam JOS FAMILIA OLTEANU!, numai aşa, de pamplezir, de dor de ducă şi de foaie verde busuioc, jandarmii te bat pe loc!
A urmat, apoi şedinţa solemnă de la Prefectură, unde oaspeţii, la fel, nu au glăsuit mai nimic. Nu or fi avut loc de ai noştri deşi, dacă insistau, cine ştie, poate se lăsa şi cu niscaiva adeziuni pe la partide.
Programul a mai inclus o prezentare de Calendar regal 2016 şi o lansare de carte la Casa Pogany, un loc impropriu de lansat orice, la urma urmelor, unde a învins transpiraţia şi elevaţia sesiunii de autografe oferite pe steaguri şi alte amintiri. Am remarcat, cu această ocazie, ţinuta deosebită a profesorului Constantin Stana şi eforturile organizatorice ale doamnei poet Ileana Roman.
Vizita regală la Drobeta Turnu Severin a mai cuprins şi Şcoala Gimnazială Regele Mihai I, unde accesul publicului a fost permis doar în faţa şcolii, din motive de siguranţă (ete, na!, că venea SISI ăia a lui ISIS, ce să spun…), dar şi la sediul Crucii Roşii, unde, la fel, accesul a fost permis doar în faţa sediului, dar din lipsă de spaţiu. Tipic românesc, am putea spune!
Seara, ASR Principele Radu a avut o întâlnire, la sala Apolodor a Hotelului Continental cu reprezentanţi ai mediului local de afaceri (cei care sunt liberi, desigur).
O jumătate de zi agitată, fără nici o concluzie deosebită. Doamne, ce bine-ar fi fost să mai fie printre noi Caragiale! Cred că ne punea dulceaţă în şoşoni şi cădea pe spate, lovit în moalele capului de regalismul care ne-a cuprins aşa, ca o boare de saună, unde lumina se stinge încet şi duios ca apa tremurândă pe piatra încinsă a PATRIEI!
St. JUST
P.S.2 Dacă nu aţi vizitat Trenul Regal, să ştiţi că nu aţi pierdut nimic. Prea multă sărăcie, sincer. Mă aşteptam la altceva, nu la modestia afişată în vagoanele trenului păzit de jandarmi mai mult decât supăraţi pe presă, ca să vadă domn Ţambrea că datoria e la post!
P.S.2. Ca o premoniţie încărcată de importanţa evenimentului regal de la Severin, vicele Cîrjan şi cu câţiva consilieri au luat hotărârea de a acorda titlul de CETĂŢEAN DE ONOARE Regelui Mihai. Sper că nu se duce cu maşina Primăriei municipiului Drobeta Turnu Severin în Elveţia ca să înmâneze titlul… Deşi, la mintea unora, ce ne-ar mai mira?!
