COLTU PINGUINULUI

Mă doare capul de la atîtea sărbători ale dragostei, săgeţilor şi inimilor roşii, sincer m-am cam săturat de festivismele astea dă două parale. abia aştept să treacă întîi şi opt martie şi să-mi iau o binemeritată pauză la suflet şi sentimente. Pînă acum, Culcuşica a dus-o foarte bine, învăluită-n vorbe dă dragoste şi purtată pe val dă simţăminte incomparabil de afectuoase, a ajuns la concluzia că femeia este, dincolo de tot şi toate, cea mai minunată fiinţă. Dacă o ai, dacă n-o ai, cauţi, că-i plină centura şi nici cozi nu sînt. Odihnindu-mi gîndirea în ceas de seară, departe de tumultul vijelios al vieţii lumii de afară, sînt interpelat, ca de obicei, de tanti Nuţa Cucu: „Coane, te studiez de o bună bucată de vreme şi am observat o paradigmă la matale. Uite,d e exemplu, ai început să te bucureştenizezi, adică să vorbeşti sictirit, aşa, jmechereşte, cu PĂ şi DĂ, de parcă noi am fi lindicul Europei, nu alta. Ce-i, ţi s-a urcat faima la cap ori ai de gînd sa-o-ntinzi la Bucale şi să-mpuieşti capetele ălora cu fonomatica de aici? Bag samă că nu-ţi mai prieşte graiul oltenesc simplu de recurgi la supterfugii de-astea simandicoase cu PĂ şi DĂ. Ţi-am citit opera, să ştii, şi acolo n-am dat pentru bucureştenisme de-astea ieftine ca la LIDL, cu care le iei maul la politicienii matale dă carton!“
Inevitabilul s-a produs, deci, m-a deconspirat hoaşca asta bătrînă, atentă la tot ce mişcă-n jurul şi pă deasupra mea. Are sîmţ de optservaţie, n-ar strica s-o recalific într-o ramură secretă, adică s-o semnez la rapoartele pe care le trimit la terţi, cu atenţionări către unu şi-altu. Chestia dubioasă e alta: sper să nu să prindă serviciile că eu sînt ăla care le scrie diverse chestii, şi să bată-n poarta mansardei mele dimineaţa la şasă, cînd Culcuşica se-ntoarce pe partea ailaltă şi-mi gîngureşte-n ureche: „Pisoiaşul meu, mă mai mozoleşti sub blăniţă cu mustaţa ta de pinguin flocos?“
Şi, ca să nu bată la ochi toată daravela asta cu DĂ şi PĂ mi-am luat la mînă toată opera şi am ajuns la concluzia că nu trebuie să scot ediţia a doua, revizuită şi adăogită, că nu-i cazul. Mi-a mai scăpat cîte un DĂ şi-un PĂ, dar nu e aşa grav, critica şi fanii vor zice că eram supt influenţa lui Cupidon, care umblă-n fundu gol şi trage săgeţi cu-odicolon la fraierii de bon ton. Pă viitor, mai corectaţi-mi limbajul şi, cu scuzele de rigoare, aveţi grijă la idealu vostru-n viaţă,
PINGUINU CU MUSTAŢĂ