Miroase “ceva“-n P.N.L.

S-a mai pus problema schimbării din funcţia de preşedinte al Partidului Naţional Liberal a lui Liviu Mazilu, cu ceva timp în urmă. Atunci erau nemulţumiţi anumiţi liberali de faptul că filiala nu este condusă cum trebuie. Atunci, la momentul respectiv, în afară de doi-trei cârtitori, apele nu s-au tulburat mai mult, pe semne că dovezile şi turnura aleasă nu erau îndreptăţite. Numai că acum, DEMITEREA lui Liviu Mazilu, de către conducerea centrală a PNL, pare o lovitură mult mai dură chiar şi decât scuipatul lui Adel Sava, un ţăran penelist care a îndrăznit să-i “strice“ obrazul şi imaginea lui domn Liviu. „Scuipatul“ aplicat acum de Crin Antonescu poate părea, pentru mulţi, exagerat.
„Ineficienţa, slaba organizare, incapacitatea de a atrage oameni noi au fost motivele demiterii schimbărilor de la Mehedinţi şi Dâmboviţa. Îndelungata, intensa şi binecunoscuta activitate pe care oamenii aflaţi în fruntea acestei organizaţii au desfăşurat-o în contradicţie cu interesele, deciziile şi strategiile PNL. Este de neacceptat ca în vreme ce un întreg partid se mobilizează, dă o bătălie politică, unii dintre noi să trădeze. Nu a uitat nimeni ce s-a întâmpla la referendum, când Chiliman a citit proclamaţii de la Dan Andronic sau ucenicii săi. Nu a uitat nimeni cum domnul Vlad Moisescu ne-a catalogat pe toţi grup infracţional. Nu poate nimeni să ignore faptul că atunci când se porneşte o bătălie poţi pleca cu trădători în rândurile tale, dar când îi ştie pe toată lumea nu poţi continua. Nu avem cum să dăm bătălia cu adversari aşa de puternici, dacă nu avem minimum de corenţă. Motivele erau suficiente pentru a cere excluderea lor din partid”, a spus Crin Antonescu.
Dacă ar fi să analizăm, pe rând, motivele puerile, pur aiuristice, ale lui Crin Antonescu am constata că, dincolo de zăpăceala centrală penelistă se ascunde altceva. Şi anume o anumită frică, teamă, de putere. De puterea căpătată, cel puţin la Mehedinţi, de Liviu Mazilu, în timp, putere manifestată nu prin INEFICIENŢĂ (păi dacă şi Liviu Mazilu a fost ineficient, atunci „adormirea“ lui Crin în Parlament ce mama dracului este?), SLABA ORGANIZARE (când, de fapt, se ştie ce bun organizator este Liviu Mazilu, numai „Centrul“ nu vede sau este sfătuit să nu vadă!) şi INCAPACITATEA DE A ATRAGE OAMENI NOI (ei, aici e-aici, că mai toate formaţiunile politice dovedesc, în ultima vreme că nu pot atrage oameni noi în rândurile noi, datorită, probabil, vechilor „lătrători“ de ocazie, care-s pe primul plan!).
Poate că Liviu Mazilu a greşit când şi-a depus candidatura pentru Senat în Mehedinţi, într-un colegiu în care avea cele mai mari şanse de reuşită, poate că Liviu Mazilu a „deranjat“ anumite somităţi pesediste, pentru că se ştie că PSD a început un trend ascendent în toată ţara şi acest lucru trebuie dovedit nu numai la alegerile din această iarnă. Liviu Mazilu era, într-adevăr, acea buturugă mică din USL Mehedinţi, dar atât. Celelalte speculaţii cum că Adrian Duicu l-ar fi „aranjat“ sunt simple bazaconii, Adrian Duicu nu are de dus nici o luptă, a demonstrat, cu vârf şi îndesat, până acum, că toate bătăliile se câştigă face-to-face şi, dacă pe undeva planează suspiciuni de „fals“, asta-i treaba opoziţiei să le deconspire.
Sigur, se poate discuta mult şi bine pe seama acestei DEMITERI, dar să nu se uite faptul că şi în PNL Mehedinţi sunt fracţiuni care nu-l mai vor pe Liviu Mazilu la conducerea partidului. Le ştie şi Liviu Mazilu şi, ce este de apreciat, este faptul că a reuşit să le „domolească“ în aşa fel încât scena politică locală să nu observe că, de fapt, divorţul stă într-un… partaj, la o adică! Unde se pot scoate funcţii bunicele pentru patru ani de-acu-nainte, ca s-o spunem pe-a dreaptă.
A pierdut sau a câştigat ceva Liviu Mazilu prin această decizie firească a lui Crin Antonescu? A pierdut un colegiu de senator şi funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Mehedinţi, în urma demisiei. De câştigat, probabil a câştigat, în sfârşit, bucuria celor care l-au detronat într-un mod abject, cum numai în PNL se poartă. Cel puţin în ce priveşte cealaltă formaţiune politică din USL, şi anume PSD, acolo nu se iese cu mireasa-n stradă ca să se strige-n gura mare ce curvă este!
DEMITEREA lui Liviu Mazilu este o lecţie despre cum nu se face politică, şi PNL ne-a arătat, de această dată, la Mehedinţi, că omul potrivit nu este întotdeauna dorit la locul potrivit.
Candidatura lui Tudor Chiuariu, un „fante“ prea fiţos pentru un Mehedinţi în care sărăcia o va simţi onorabilul Chiuariu şi în praful de pe papion, s-ar putea să-i dăuneze şi lui Viorel Palaşcă, şi o să ne pomenim, după momentul 9 decembrie, că, de fapt, tot greul USL a rămas în…PSD. Şi abia atunci vor depinde multe de Adrian Duicu, de dorinţa lui de a colabora cu liberalii. Care vor fi ei, cu voie de la stăpânire, că nici alegerile de partid nu mai sunt ce-au fost.
St. JUST