de Laurențiu-Ștefan Szemkovics
La Arhivele Naţionale Istorice Centrale din București, în fondul „Mănăstirea Tismana”, se află, printre altele, un contract (III/40), scris în limba germană, emis la Craiova, în 16 iunie 1736, încheiat între districtul Mehedinți și Mănăstirea Tismana, pentru arendarea terenului Jidoștița, în timpul administrației austriece. Actul este validat cu un sigiliu rotund (33 mm) aplicat în ceară roșie, aplatizat, înnegrit și crăpat pe alocuri. În câmpul sigilar se află stema districtului Mehedinți: scut, cu conturul perlat, concavități pe flancuri și pe marginea de sus, talpa în acoladă, încărcat cu un stup în jurul căruia se văd albine zburând. Scutul, înconjurat pe flancuri și în partea superioară de motive baroce, stă cu vârful pe un postament dreptunghiular în care este înscris, cu cifre romane, anul: MDCCXXIII. În exergă, între un cerc liniar la interior şi o ghirlandă rotundă la exterior, legenda în limba latină: SIGILLUM * DISTRICTUS * MEHEDINTZ. Faptul că este menționat anul în câmp, înseamnă că matricea sigilară cu care s-a imprimat acest sigiliu, a fost confecționată în 1723.
Redăm, mai jos, traducerea documentului făcută de I. Minea, în 17.V.1914 (III/39).
„În baza ordinului onor. administrațiuni a trebilor provinciei de aici, la data de mai jos s-a încheiat următorul contract între districtul Mehedinți de o parte și Mănăstirea Tismana de cealaltă parte, adică:
Întâi: domnul Gherasim, egumenul din această mănăstire, arendează numitului district așa-zisul teritoriu Jidoștița (Schydostiza), afară de acea parte pe care a luat-o cu contract Garnizoana din Orșova, adică de la fântâna (izvorul) Țigăreni, tocmai peste drum în vale, până la râul Jidoștița (Schydostiza) și pe lângă amintitul râu în sus până la drumul (de picior), ce duce peste apă, de acolo drumul înapoi spre satul Praesnitza până la Jarcovț desparte hotarul. De asemenea, întreaga vale Trestinicul și jumătate din livezile de pe teritoriul Bistriței și le predă, așa cum s-a specificat mai sus, pentru plata anuală de șase zeci florini renani și, adică, pe trei ani cu condițiunea ca mai sus amintitul district să cosească iarba trebuincioasă Companiei de cavalerie din Cerneți (Czernetz) și, la rândul lor, de rest să poată dispune după plac.
Al doilea: D. vornicii districtului Mehedinți se obligă a plăti în fiecare an, la termenul său, în monedă bună care circulă, cei șasezeci florini conveniți și, adică, totdeauna în luna iunie, dar își rezervă ca mai sus amintita mănăstire să nu aibă drept a lua nici cea mai mică dispozițiune referitor la livezile arendate, însă după trecerea termenului de trei ani va avea drept să o arendeze din nou.Ca adevărată dovadă despre aceasta, s-au alcătuit două exemplare complet identice și se vor elibera fiecărei părți, unul sub semnătura părții contrare. S-a făcut la Craiova, în 16 iunie 1736”.
