Bărzăuneşte prin presa locală un monument al curajului care n-a fost dezvelit încă, sic!, – că încă „linge“ la el un scriitor, unu Victor, – un mare şmecher de prin Hinova, care nu mai poate de dorul altora. Tot din presa locală. Şi s-a pus specimenul pe caracterizări la adresa unuia sau altuia de zici c-a coborât mangafaua din pod şi-a descoperit apa caldă. E trist să vezi cum reşapaţi ca ăsta emit pretenţii de Pamfil Şeicaru atunci când li se pare lor că adevărul e călcat în picioare. Adevărul nu e nici lângă noi, nici dincolo de noi. E „călare“ pe noi în multe situaţii, şi noi, cei care „facem“ presă ştim atât de multe încât s-ar duce dracului şi adevărul. Mai nou, acest Zorro din care n-a mai rămas nici masca, tot etichetează breasla din care crede că face parte, de parcă codrul din care vine duce lipsă de haiduci. Bă, panaramă, la urma urmelor, şi Duicu este un haiduc, că te-ai înfruptat destul din codrul lui, dacă e s-o spunem pe-a dreaptă. Nu noi, slugile din presă, am stat la masă cu el şi am făcut strategii, nu noi am ţinut cont cât şi ce a mâncat, nu noi i-am pregătit pui la rotisor şi l-am votat cu toată familia, plus alte chestii pe care le-ai dat pe goarnă, întru reînnodarea sentimentelor faţă de unul şi altul, cu putere sau fără, din ziua de azi.
Poate că suntem slugi, fiecare, la rândul nostru, dar asta nu-ţi dă dreptul ţie să crezi că ai plantaţia ta de îngeri păzitori ai unui adevăr pe care nici nu ştii cum să-l scrii corect din punct de vedere gramatical.
St. JUST
Lasă un răspuns