„Băieţii deştepţi“ care au îngropat R.A.A.N.

Din punct de vedere managerial, RAAN este o catastrofă, regia fiind în insolvenţă, cu datorii de peste 200 milioane Euro, vinovaţi fiind toţi cei care au condus regia, şi care au avut un singur scop: umplerea buzunarelor proprii sau a celor care i-au propulsat în funcţii.

_DSC9426 (Custom)

Nimeni nu a fost interesat să stopeze devalizarea acestui agent economic care riscă acum să blocheze activitatea economică a unui întreg judeţ şi trage după el în faliment încă un agent economic din domeniul energetic – Complexul Energetic Oltenia principalul furnizor de cărbune.
Sub pretextul lipsei de finanţare pentru apa grea produsă, a fost contactate împrumuturi la bănci care apoi au fost direcţionate către achiziţii/lucrări fără acoperire şi chiar inutile, finalul fiind acumularea unor datorii extrem de mari şi total nejustificate care au determinat intrarea în insolvenţă.
Toate acestea au fost surprinse într-un raport al curţii de conturi, întocmit în noiembrie 2012, care evidenţiază exact rolul unor foşti directori în devalizarea regiei.
Privind retrospectiv RAAN a fost la mâna băieţilor deştepţi timp de peste 10 ani, iar intrarea în insolvenţă, în loc să limpezească apele, deschide orizonturi şi mai largi de acţiune. Într-o exprimare plastică, în acest moment regia este în poziţia unui elefant prins în laţurile braconierilor, care se zbate între viaţă şi moarte, înconjurat de leii care au simţit deja mirosul de sânge.
Însăşi intrarea în insolvenţă, la 18 septembrie 2013, s-a făcut într-un mod bâlbâit, menţinerea lui Andruşcă Dănut la cârma regiei şi desemnarea acestuia la administrator special fiind o eroare corectată abia în aprilie 2014. În ce priveşte desemnarea administratorului judiciar, Ministrul delegat pentru energie persistă în eroare, TUDOR şi ASOCIAŢII nefiind nici pe departe cheia reorganizării RAAN.
RAAN a intrat în insolvenţă în baza OG 85/2013, în 18 septembrie 2013 judecătorul sindic Clara Băluţă stabilind ca administrator special provizoriu firma lui Tudor Ion – SCP TUDOR şi ASOCIAŢII SPRL. Nu se ştie cum a fost aleasă această firmă pentru că nu s-a aplicat vreun criteriu de transparenţă. Intrarea în insolvenţă s-a făcut la cererea debitoarei, iar opţiunea Departamentului pentru Energie a fost TUDOR şi ASOCIAŢII.
O simplă căutare pe net ar fi arătat însă că Tudor Ion nu avea un „background” care să-l recomande pentru administrarea judiciară a unui agent economic atât de mare şi cu o problematică complexă, cel puţin trei exemple fiind concludente.
În anul 2009, SC IT Management Advisors aparţinând aceluiaşi Tudor Ion, se ocupa de lichidarea SC Bradmin SA şi a fost implicat în vânzarea clădirii Muzeului Aurului din Brad, către o fundaţie religioasă. Şi dacă suma foarte mică a tranzacţiei (120.000 lei pentru o clădire în care statul investise deja 4 milioane de lei pentru reabilitare) poate fi discutabilă, faptul că s-a vândut o clădire care aparţinea altui proprietar (SC Minvest Deva condusă de actualul subsecretar de stat Daniel Andronache), împreună cu obiectele care erau în patrimoniul acestuia, a avut (are) conotaţii penale, un dosar în acest sens fiind în lucru la Parchetul General.
Şi dacă la Brad, după 4 ani de procese muzeul aurului a reintrat în patrimoniu public, la Anina, acelaşi Tudor Ion a decis tăierea şi vinderea la fier vechi a instalaţiei de minerit veche de 200 de ani, care era susceptibilă a fi inclusă în patrimoniul mondial UNESCO. Dar banii au contat mai mult, iar sumele încasate nu justifică nicidecum distrugerile făcute, dar au achitat onorariul lui Tudor Ion.
Tot Tudor Ion administrează şi Primăria Aninoasa, prima administraţie locală din România care a intrat în faliment, iar singura performanţă este plata ajutoarelor către persoanele cu handicap. În ciuda acestui CV public, Ministerul Economiei a decis să-l desemneze pe Tudor Ion administrator judiciar al RAAN, regie de interes strategic, cu 3.500 de angajaţi şi datorii (umflate contabil) de aproximativ 1.800 milioane lei. După instalarea administratorului judiciar angajaţii s-au aşteptat la o revigorare a fluxurilor financiare prin scăderea valorii unor contracte, denunţarea altora, schimbarea unor directori corupţi.
Nimic din toate acestea nu s-au întâmplat. Cam aceeaşi oameni (Directorul General Andruşcă Dănuţ, teleportat în zonă tot de onor ministrul delegat pentru energie, George Ivaşcu director la Termo, Manuela Golea – director la resurse umane) au făcut cam aceleaşi afaceri – un deviz umflat, o firmă de pază impusă fără licitaţie, o angajare contra cost, administratorul juridic fiind interesat doar de propriul onorariu şi votarea unui plan de reorganizare nerealist, dar care poate să îi aducă foarte mulţi bani, pentru că e vorba de un comision de 3% pentru fiecare plată făcută către creditori, inclusiv compensările cu bugetul de stat.
Profitând de această lipsă de implicare a celor doi administratori (judiciar şi special) Georgică Cornu a plusat, aducând la masa credală datorii imaginare ale RAAN către grupul de firme CONFORT, fapt care l-a făcut principalul creditor al societăţii.
Conform Balanţei de verificare întocmită la finele lunii septembrie 2013 datoria sucursalelor ROMAG TERMO (SRT) şi ROMAG PROD (SRP) din cadrul RAAN, către grupul CONFORT era de aproximativ 800.000 lei. Cu toate acestea, invocând penalităţi, dobânzi, profit nerealizat, dar şi facturi aferente unor lucrări, neexecutate în realitate din contractul privind montarea şi punerea în funcţiune a „Instalaţiei de evacuare zgură şi cenuşă în şlam dens” la ROMAG TERMO, inclusiv 24 de bilete la ordin fără acoperire, în valoare de 44.370.000 lei, semnate de directorul Dulcea Gheroghe reprezentanţii CONFORT au ajuns la o valoare a creanţelor de peste 890 milioane lei, ceea ce le dă un procent de peste 48% din voturi, suficient să poată controla orice decizie a adunării creditorilor RAAN.
Specialiştii în insolvenţă susţin că judecătorul sindic avea şi posibilitatea de a recunoaşte provizoriu creanţele fără drept de vot până la clarificarea situaţiei, dar acesta a ales calea simplă şi lipsită de responsabilitate, a recunoaşterii creanţelor cu drept de vot.
În loc să conteste cu toate armele aceste creanţe, Tudor Ion a ales să urce în barca lui Cornu până se i se aprobă onorariul şi planul, iar apoi Dumnezeu cu mila.

Povestea creanţelor începe în 2009 când RAAN a încredinţat firmei CONFORT, abonată din plin la lucrări plătite din bugetul de stat, contractul „Furnizarea, montarea şi punerea în funcţiune a instalaţiei de evacuare în şlam dens în cadrul RAAN – Sucursala ROMAG TERMO”,

Valoarea contractului a fost de 165.381.830,05 lei, cu durata de execuţie de „maxim 3 ani de la semnarea şi înregistrarea contractului” (11 mai 2012). Reprezentanţii SC CONFORT SA, Cornu Georgică şi Caraiman Lucian-Nicu, susţinuţi de decidenţi din administraţia publică locală/centrală, cu influenţă asupra decizionalilor RAAN, precum şi cu aportul proiectantului lucrării – SC Institutul de Studii şi Proiectări Energetice SA (ISPE) Bucureşti – Sucursala Timişoara, au reuşit să obţină majorarea valorii iniţiale a contractului cu RAAN de la 165.381.830,05 lei (fără TVA) la 341.173.334,98 lei (fără TVA) prin actele adiţionale nr. 2, 3, 4, 6, 8 şi 9;

La numai două zile de la semnarea contractului iniţial, directorii Olaru Adrian şi Balaci Marian-Gabriel au schimbat contractul de furnizare în contract de lucrări, un artificiu aparent lingvistic care a permis însă majorarea valorii contractului până la 277.167.000 lei (fără TVA), o creştere a costurilor cu peste 67% din preţul iniţial.

Acest contract se poate spune că a fost cel mai mare jaf din interiorul RANN, câteva exemple fiind semnificative:
– prin actele adiţionale 2, 3, 4, 6, 8, 9 manopera a crescut de la 779.844 la 1.961.449 ore, ceea ce a dus la o pierdere financiară de 24.925.100 lei;
– prin actele adiţionale 2, 3, 4, 6, 8, 9 numărul de ore pentru închirierea schelei au crescut de la 11.783.442 la 34.018.685 ceea ce a determinat pierderi financiare de 23.092.859 lei;
– prin actele adiţionale 2, 3, 4, 9 a crescut cantitatea de ţeavă curbată (de la 8 la 551 buc ) ceea ce a dus la o pierdere financiare de 14.730.600 lei;
– prin actele adiţionale 2, 3, 4, 8, 9 a crescut cantitatea de ţeavă sudură elicoidală (de la 121 metri la 7.292 m) ceea ce a determinat pierderi financiare de 5.510.697 lei;
– prin actele adiţionale 2, 3, 4, 8, 9 a crescut de trei ori cantitatea de oţel beton calculat la un preţ peste preţul ceea ce a determinat pierderi financiare de 2.723.036 lei;
– prin actele adiţionale 2, 3, 4, 6, 8, 9 a crescut de trei ori (30.729 kg faţă 11.010 kg iniţial) cantitatea de email perclor vinilic, calculată la un preţ de 3 ori mai mare decât preţul pieţii (110 lei faţă de un preţ mediu de 35 de lei) ceea ce a determinat pierderi de 2.550.945 lei.

Cel mai mare tun s-a dat însă în anul de graţie 2012. În luna mai 2012, CONFORT SA se confrunta cu probleme financiare şi avea mare nevoie de lichidităţi, motiv pentru care, în data de 12.05.2012, a încheiat cu RAAN actul adiţional nr. 8 prin care s-a angajat că, în cadrul contractului pentru instalaţia de şlam va executa lucrări suplimentare în valoare de 23.999.266,79 lei fără TVA.

La numai trei zile 3 zile de la semnarea actului adiţional CONFORT SA a emis o factură pentru fix 23.999.266,79 lei, iar în 30.06.2012, directorul general al RAAN din acel moment, Dulcea Gheorghe a emis biletele la ordin pentru a achita integral factura menţionată. Biletele la ordin au fost cesionate de către SC CONFORT SA la firme la care aceasta avea de realizat plăţi.

Întrucât cele 23 de milioane lei erau insuficiente pentru scoaterea la suprafaţă a CONFORT, în data de 26.06.2012 a fost încheiat actul adiţional nr. 9, în valoare de 40.006.547,17 lei (fără TVA), iar la 11.07.2013 CONFORT a emis două facturi în valoare de 44.370.000 lei. Dacă lucra la fel de repede cum emite facturi, CONFORT nu intra în insolvenţă, iar instalaţia era finalizată.
Conform raportului de control, întocmit de către Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi Mehedinţi, în data de 12.07.2012, a doua zi după emiterea facturii de 44.370.000 lei, Dulcea Gheorghe a semnat 24 de bilete la ordin în valoare de 44.370.000 lei, după care le-a înmânat lui Constantin Gheorghe-Silviu directorul adj. economic al Sucursalei ROMAG TERMO care a restituit personal biletele către unul din acţionarii CONFORT SA – Caraiman Nicu-Lucian.
Acelaşi raport constată că facturile nu au fost însoţite de devize de lucrări, motiv pentru care echipa de control nu a putut verifica realitatea lucrărilor decontate prin bilete la ordin.
Ca şi cum aceste manevre nu ar fi de ajuns, Curtea de Conturi a constatat că în lunile mai, iulie 2011 şi mai 2012, contrar prevederilor contractuale, RAAN a efectuat plăţi în sumă totală de 9.508.177,40 lei (inclusiv TVA) din surse proprii, având la bază Procese verbale de custodie fictive, fără număr de înregistrare, pentru echipamente care nici până în prezent nu au fost livrate, recepţionate şi montate.
Din răspunsurile date la Notele de relaţii solicitate de Curtea de Conturi lui Palcu Alin-Ştefan, Trăilescu Mihai şi Veropaieff Adrian, reiese faptul că echipamentele în valoare de 9.500.000 lei, inclusiv TVA nu existau în custodia constructorului şi nu au fost achiziţionate de către SC CONFORT SA. De asemenea, aceştia recunosc că echipamentele nu există şi au semnat procesele verbale de custodie la înţelegerea celor două conduceri, respectiv a SC CONFORT SA şi RAAN – Sucursala ROMAG TERMO, cu motivaţia că executantul trebuie ajutat în vederea finalizării lucrărilor din contract.

Nu este de mirare că în concluziile prezentate în finalul raportului se precizează clar: „Emiterea documentelor de plată – bilete la ordin fără documente justificative (facturi fiscale acceptate la plată); nerecunoaşterea acordării vizei CFP de către – Constantin Silviu-Gheorghe sunt motive suficiente pentru a propune spre aprobare conducerii RAAN demararea procedurii de sesizare a organelor de cercetare penala competente”.

Şi cum nimic nu e pe gratis, în aceeaşi perioadă SC EUROUTILAJ GREU SRL Rogova, judeţul Mehedinţi deţinută de Olaru Adrian-Cătălin – fostul director general al RAAN (în perioada 2010-2012), a obţinut de la firmele din grupul Confort suma de 700.000 lei, prin intermediul a două contracte de prestări servicii. Banii au ajuns la Olaru care i-a folosit pentru a-şi construi o vilă în Drobeta-Turnu Severin. La rândul său, beneficiind de oameni şi materiale de la Confort, Balaci Marian-Gabriel – fostul director al termocentralei şi-a construit o casă de vacanţă, cu anexe şi împrejmuiri, în localitatea Hinova, judeţul Mehedinţi.
Nu trebuie să neglijăm aici pe profitorii de serviciu, baronii Mihai Stănişoară şi Adrian Duicu.

În perioada 2007 – 2012, firmele din Grupul CONFORT (SC C&C MH CONFORT, SC CONFORT SA, SC IZOMETAL MAGELLAN SRL, SC CONAR SA) au direcţionat suma de 1.700.000 lei, către firme controlate de Mihai Stănişoară – postul de televiziune TERRA SAT SEVERIN SRL Drobeta-Turnu Severin (51.957 lei), respectiv firma de publicitate – SC CREAŢIE SPOT ADVERTISING SRL Drobeta-Turnu Severin (1.650.419 lei).

Implicarea lui Adrian Duicu, care a preluat cârma judeţului în iulie 2012 a fost pe linia traficului de influenţă. De altfel în primele luni de mandat Andruşca Dănuţ a invocat permanent autoritatea „domnului preşedinte Adrian Duicu”, însă, din păcate, nu mai era mare lucru de furat prin RAAN.

Totuşi, în vara anului 2013,Deşi cunoştea faptul că RAAN este într-o situaţie economică deosebit de dificilă, Adrian Duicu i-a solicitat lui Andruşcă Dănuţ plata cu celeritate a facturilor emise de firmele controlate de Popescu Constantin şi Marian Despa – şoferul personal al lui Duicu, care astfel au scăpat de calvarul recuperării banilor în procedura de insolvenţă..
Acum şi Duicu şi Popescu sunt în arest, pentru trafic de influenţă, în timp ce Stănişoară speră să revină la cârma judeţului.
Aceasta este, pe scurt, povestea relaţiilor neprincipiale dintre conducerea RAAN şi CONFORT relaţii care l-au propulsat pe Cornu Georgică, în postura de principal principalul creditor al RANN, cu o creanţă în valoare de 881.147.000 Lei – aproximativ 200 milioane Euro.
Justiţia ar trebui să facă lumină în acest caz, însă până la finalizarea anchetelor cei doi administratori puteau face demersuri concrete, prin care să limiteze puterea lui Georgică Cornu în Comitetul creditorilor, prin limitarea ponderii votului acestuia la valoarea creanţelor reale. Practic administratorul judiciar trebuia să acţioneze împreună cu administratorul special pentru contestarea în instanţă a creanţelor grupului CONFORT diminuând astfel procentul de influenţă al SC CONFORT în cadrul comitetului creditorilor.
Pentru aceasta, se putea solicita o expertiză tehnică şi una contabilă din care ar fi rezultat fără tăgadă că o parte a lucrărilor facturate nu au fost realizate. În plus, administratorii se puteau îndrepta împotriva persoanelor care au semnat recepţiile, ordinele de plată sau au avizat fictiv lucrările, devalizând unitatea.
În fapt administratorii au fost preocupaţi doar de buzunarele lor. Andruşcă Dănuţ s-a mulţumit cu un salariu bunicel, de numai 20.000 lei pe lună, pentru care nu a făcut nimic, de referinţă fiind faptul că a lipsit toată luna martie 2014, deşi RAAN avea probleme financiare grave şi stocuri aproape zero de cărbune şi păcură.
La rândul său, Tudor Ion, după mai multe întâlniri cu Georgică Cornu la Bucureşti şi Timişoara a obţinut, cu votul reprezentanţilor CONFORT, un onorariu consistent (30 mii Euro lunar plus 3% din sumele returnate creditorilor).
În schimb, pe rolul tribunalului, dosarul contestaţiilor creanţelor CONFORT trenează, pentru că la nivelul RAAN nu există voinţă pentru a-l urni. În ce priveşte o eventuală expertiză tehnică/contabilă a lucrărilor nici măcar nu se mai vorbeşte despre ea, pentru că nu o cere nimeni.
Ministerul a făcut un pas prin schimbarea „teleportatului/deportatului” Andruşcă Dănuţ, un personaj care a înţeles prea puţin din importanţa producerii apei grele. Noul administrator special Viorel Marian este un specialist care a trăit în sistem şi înţelege fenomenul, ceea ce poate fi de bun augur.
Comitetul creditorilor este format din CEO, EXIMBANK, ANAF, ANRS şi GARANTI BANK, adică patru din cinci sunt ai statului, argument care, utilizat cu pricepere, poate duce la rezultate neaşteptat de bune. Unul dintre aceştia ar putea solicita administratorului judiciar un set de măsuri hotărâte pentru aflarea cauzelor reale care au determinat intrarea în insolvenţă, pentru că pagubele sunt mari şi deocamdată nu plăteşte nimeni.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*