COLTU’ PINGUINULUI

Mi-a bătut aseară la poartă, trimis, probabil, de Bogdaprostu sau de tanti Nuța Cucu, cititorul uman dă presiune și tensiune dîn calorifere, un nene simpatic, care știa mai multe despre politică decît bărzăunesc eu pă sticla televizorului la prînz și sara, că dimineața stau pă terasă, în centru la strasse și-mi beau cafeaua frunzărind o țigare dă foi, că așa am văzut eu că fac baștanii cu bani și pensionarii barosani, foști și viitori. Ete, numai așa de-al dracu le stau în coastă, să vadă și ei cum e să ai bani de-o cafea cu șapte lei și și să mai ai tupeul să o ceri și fără lapte, că e șapte lei jumate atunci.
„Maestre, deschide poarta să-ți citesc tensiunea dîn locuință, că acuși vine iarna și iar înjuri Primarul să nu-ți dă căldură pă Secundaru, adică pă țava ailaltă, cu toate că ești legat la centrală, nu contează, trebe s-o plătești și p-asta, că să mulțumești pă urmă partidului că ți-a-ncălzit sufletul, patul și pe cine mai ai în dreapta mata. Uite cum stă problema, am auzît că ești cam al dracului dă mori pă la televiziuni, că dai cu cuvîntul în stînga și-n dreapta, da ești jmeker, că o faci cu taxă inversă. Adică plătesc tot ăia, dă frică. La mine nu ține vrăjeala cu de-astea, cît consumi, atît plătești. Îți dau și restul, să nu zîci matale că te trag în țapă, citesc corect, nu ca alții, să bag dîn burtă, ce mai, vreau să avansez dîn postul ăsta, că mi-a promis Domn Primar, al de la Primărie, nu de la TERMO, că dacă sînt băiat cuminte la anul nu mai bat la poarta matale, pot să sar gardul direct dacă mă face șef dă serviciu. Orice-ai zîce matale, avem un Primar dat dracu, dă două ori cît mata. la suflet, bre, nu la greutate!”
Am dășchis poarta și am pus mîna pă telefon să-l sun pe Mausică, că am avut impresia că ăsta e trimis să mă ia la ștangă, eu fiind în capot, că n-apucasem să mă îmbrac în țînuta dă skandal. Dă la capătul celălalt al uaifaiului telefonului mi-a răspuns un glas dă domniță necălărită încă dă necazurile vieții, părinților, vecinilor și șefilor: „Dacă apeși tasta 3/ pune-ți ce dorință vrei/fără kestii secsuale/că-n birou e cam răcoare/bate condiționatu/și-mi vine să fac șpagatu…” Nu mi-am dat seama a cui e vocea asta siropoasă, că niciuna din domnițele Primarelui nu mai poate să facă șpagatu, date fiind sarcinile dă serviciu. O fi vreuna nouă, adusă acuma, care să pricepe la asta.
„Stimabilo, dacă nu e Mausică la telefon dă ce ai pus mîna pă aparat? Nu ți-e rușine fundului să mă tratezi ca pă ultima jagardea dă panaramă locală? Fă bine și schimbă tonul dă apel că eu-s persoană sensibilă, m-ai călcat pă coadă o dată, a doua oară nu mai țîne, că fac versuri pă tema asta! Să facă bine respectivul respectabil și să mă semesuiască dă urgență pînă nu intru în emisiune, că dacă-l apucă pauza publicitară a ars-o cu mine!”
„Vai, să-nțeleg că sunteți pompier, le aveți cu arsu…”
Am închis și telefonul și poarta și i-am prins piciorul ăluia, care urla de a-nghețat apa-n fîntînă, deși nu am.
Ce mai viață, de la
MINGUINU CU PUSTAȚĂ