De la EPISCOPIA SEVERINULUI şi STREHAIEI

Episcopia Severinului şi Strehaiei îşi exprimă indignarea pentru situaţia nemaiîntâlnită până în prezent în care specialişti în arheologie şi protecţia monumentelor istorice au lucrat la lumina zilei, sub umbrela unei autorizaţii de diagnostic arheologic, cu aceleaşi metode distructive cu care căutătorii de comori „lucrează” la adăpostul nopţii.
În ziua de 11 noiembrie 2013, la mânăstirea Sfinţii Voievozi din Baia de Aramă, o echipa de cercetători formată din Gheorghe Petrov, responsabil ştiinţific de şantier, Horaţiu Dorin Groza, Marin-Iulian Neagoe şi Vasile Paul Scrobotă a început aşa-zise lucrări de evaluare de teren, în baza Autorizaţiei de Diagnostic Arheologic nr. 266/2013 emisă de Ministerul Culturii pentru Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj Napoca. Autorizaţia în cauză a fost emisă pentru efectuarea „evaluării de teren în zona curţii bisericii, urmărindu-se următoarele obiective arheologice: evaluarea potenţialului arheologic, verificarea stratigrafiei, pentru iniţierea unei viitoare cercetări preventive”.

Prezenţi la faţa locului, reprezentanţii Episcopiei Severinului şi Strehaiei, însoţiţi de un arheolog expert, dr. Gabriel Crăciunescu, au constatat cu stupoare că, pentru atingerea obiectivelor menţionate în autorizaţie, echipa de cercetători contractase o firmă care să presteze servicii cu un buldoexcavator, cu braţ şi cupă de excavare, freză şi picamer cu aer comprimat. Protestând împotriva acestui mod de lucru, reprezentanţii episcopiei s-au lovit de indiferenţa echipei de cercetare, astfel încât buldoexcavatorul a început să excaveze.
În scurt timp, s-a constatat că lucrările nu se realizează conform Standardelor şi Procedurilor arheologice instituite prin Ordinul Ministrului Culturii şi Cultelor nr. 2392 din 06.09.2004, standarde care definesc evaluarea de teren ca acţiune nedistructivă şi că metodele de lucru sunt complet neadecvate săpăturilor efectuate tangenţial fundaţiei unui monument istoric. În acest sens, în calitate de titulari ai monumentului istoric, reprezentanţii Episcopiei au solicitat domnului Gheorghe Petrov să le pună la dispoziţie Proiectul evaluării de teren, având în vedere că „este obligatoriu pentru arheologi să realizeze o Evaluare de teren numai pe baza unui proiect ce conţine specificaţii scrise” (cf. Art. 3.1.11 din Standard – evaluarea de teren ). Această solicitare a fost formulată în virtutea prevederilor Legii nr. 422/2001 privind protecţia monumentelor istorice şi Codului Deontologic al Arheologilor din România (CDAR I, alin 4). Dl. Gheorghe Petrov a refuzat acest lucru, spunând că nu este necesară întocmirea unui proiect pentru lucrările de evaluare de teren. Precizăm că în art. 3.1.6 din standardul menţionat se prevede că: „O evaluare de teren poate fi realizată independent de existenţa unui proiect de cercetare arheologică (proiect in care este prevăzută etapa evaluării de teren, n.n.). Este de dorit, în aceste circumstanţe, ca evaluarea de teren să fie realizată împreună cu arheologul care va executa săpătura, înainte ca activitatea intruzivă să înceapă, astfel încât să evite, pe cât posibil, afectarea patrimoniului arheologic”. Aşadar, conform reglementărilor în vigoare, trebuie să existe fie proiectul de evaluare de teren, fie proiectul de săpături. Acest document este strict necesar pentru ca factorii în drept să poată verifica dacă modul de lucru aplicat pe teren corespunde cu cel autorizat de Ministerul Culturii. În lipsa prezentării acestui document, dl. Gheorghe Petrov a abuzat de calitatea sa de arheolog pentru a continua lucrările dincolo de limitele autorizaţiei.
Aşa a început dezastrul. Săpăturile arheologice profesioniste se fac stratificat, adică se degajează straturi-straturi de maximum 10 cm. Verificarea stratigrafiei (a straturilor succesive de locuire) se face printr-un sondaj, sub forma unui patrulater cu laturi de 1-2 m. În schimb, aici, s-a început excavarea terenului la 0,05-0,30 m de zidul bisericii, în zona tâmplei de nord, folosind cupa şi braţul buldoexcavatorului. În procesul de excavare utilajul a smuls blocuri de piatră din fundaţia absidei. S-a realizat un crater cu adâncimea de 3,60 m în partea de est (la tâmpla de nord) şi 1,80 m în partea de vest, lungimea craterului mergând paralel cu zidul nordic al bisericii pe o distanţă de 7,90 m, lăţimea acestuia fiind de 1,90 m. Din punctul cel mai adânc al craterului, de 3,60 m, a început forarea în stâncă, folosind un picamer minier, realizându-se o pătrundere cu adâncimea de 2,70 m şi diametrul de cca. 3 cm. Ca urmare a blocării înaintării, s-a renunţat la acest canal de forare şi a început, de la aceeaşi adâncime de 3,60 m, săparea unui canal oblic înspre fundaţia naosului bisericii. În cursul acestei ultime forări, burghiul utilizat s-a blocat în rocă, iar lucrătorii nu au mai putut continua, încetând astfel pretinsa „evaluare de teren”.
Menţionăm că în tot cursul excavării, atât arheologii, cât şi lucrătorii s-au comportat ca într-o galerie de mină şi nu s-a acordat nicio atenţie operaţiunilor care sunt specifice lucrărilor de evaluare de teren: nu au fost decopertate treptat straturile arheologice, au fost excavate oase care au fost total ignorate şi, cel mai important lucru, acţiunile de evaluare au continuat dincolo de identificarea stratului limită. Evaluarea de teren se încheie în momentul detectării stratului virgin (neatins de mâna umană), strat de altă culoare, în acest caz stratul de argilă roşie identificat la adâncimea de 1m. De la identificarea acestui strat, orice săpătură în adâncime a fost executată ilegal. Continuarea lucrărilor dincolo de adâncimea de 1 m, printr-o secţiunea excavată paralel cu zidul bisericii, a afectat structura de rezistenţă a bisericii, având în vedere că secţiunile arheologice se fac întotdeauna perpendicular pe zid, cât mai îngust, şi fără să pună în pericol construcţia.
Pe lângă modul agresiv de execuţie a lucrărilor, interzis de legislaţie şi condamnat de practica arheologică, reprezentanţii Episcopiei Severinului şi Strehaiei au fost uimiţi să constate că echipa de arheologi s-a asociat în execuţia lucrărilor cu dl. Linguraru Dumitru şi firma sa, persoană în favoarea căreia au fost subcontractate lucrările de cercetare arheologică. Asupra aceastei persoane planează suspiciunea că s-a aflat printre căutătorii de comori care au realizat în ascuns săpături ilegale vandalizând biserica din Baia de Aramă. În fapt, de la începutul lucrărilor s-a mers direct spre o ţintă dirijată nu de către responsabilul ştiinţific de şantier, ci de către dl. Linguraru Dumitru. Este responsabilitatea organelor în drept să stabilească: 1. relaţiile contractuale dintre cercetători şi firma care a executat săpăturile; 2. legalitatea executării săpăturilor de către firmă în absenţa autorizaţiei specifice, subcontractarea fiind expres interzisă în lipsa unui nou act de autorizare; 3. relaţiile contractuale dintre cercetători şi finanţator, având în vedere că „evaluarea de teren poate fi iniţiată sau desfăşurată ca urmare a cererii unor sau unei persoane fizice sau juridice de drept public sau privat” (cf. Standard – evaluare de teren. Scopul).
Având în vedere toate cele menţionate, Episcopia Severinului şi Strehaiei a formulat o plângere la organele de poliţie. Inspectoratul Teritorial de Muncă a oprit executarea lucrărilor, întrucât puneau în pericol siguranţa muncitorilor. Abia după acest moment, echipa de cercetători a menţionat pentru prima dată explicit faptul că se aflau în căutarea unei cavităţi subterane care ar adăposti legendara „comoară a lui Brâncoveanu”.
Episcopia Severinului şi Strehaiei nu se opune cercetărilor arheologice realizate conform standardelor aplicabile. Descoperirea unor vestigii brâncoveneşti la Mânăstirea din Baia de Aramă ar spori însemnătatea istorică şi ar conferi un plus de importanţă religioasă mărturiilor din vremea voievodului sfânt Constantin Brâncoveanu. Niciodată, însă, descoperirea unor vestigii nu se poate face cu afectarea unui monument istoric.
Regretăm faptul că Muzeul de Istorie a Transilvaniei din Cluj, instituţie muzeală de prestigiu, a fost implicat într-o acţiune atât de reprobabilă.
Mulţumim doamnei Doiniţa Mariana Chircu, director al Muzeului Regiunii Porţilor de Fier, care a denunţat acţiunile întreprinse de domnul Gheorghe Petrov. Mulţumim, de asemenea, primarului oraşului Baia de Aramă, domnul Rafael Dunărinţiu, care s-a comportat ca un demn apărător al intereselor comunităţii, precum şi Inspectoratului Judeţean de Poliţie Mehedinţi, Inspectoratului Teritorial de Muncă şi Inspectoratului de Stat în Construcţii pentru profesionalismul dovedit.
EPISCOPIA SEVERINULUI ŞI STREHAIE