Laurențiu-Ștefan Szemkovics
Prin decretul regal nr. 1.700 din 10 mai 1890, li s-a conferit Medalia „Serviciul Credincios” clasa I numiților: Ercianu Dimitrie, șef de birou la Prefectura Mehedinți; Gărdărianu P. Nicolae, subprefect în județul Mehedinți; Petrescu G. Gheorghe, subprefect în județul Mehedinți; Tănăsescu Ion, secretarul Comitetului Permanent al județului Mehedinți. Cei amintiți mai înainte se regăsesc și pe «Lista de persoanele cărora Maiestatea Sa Regele a binevoit cu ocaziunea zilei de 10 mai, să le acorde ordinele țării și Medalia „Serviciul Credincios”» semnată de ministrul de Interne (Arhivele Naționale Istorice Centrale, Ministerul Afacerilor Externe. Cancelaria Ordinelor, dosar nr. 44/1890, fila 89 v.). Prin același decret regal, publicat în „Monitorul Oficial” nr. 108 din 14 (26) august 1890, decorația a mai fost conferită și altor persoane atât clasa menționată mai sus, cât și clasa a II-a.
Prezentăm descrierea decorației, precum și reproducerile grafice care provin de pe site-ul https://www.ordersandmedals.ro (medalia) și de la Arhivele Naționale Istorice Centrale din București (stema).
Medalia „Serviciul Credincios” a fost instituită în anul 1878, pentru a recompensa serviciile militare și civile aduse statului. Potrivit Regulamentului Medaliei „Serviciul Credincios”, sancționat prin decretul regal nr. 882 din 8 aprilie 1878 (aflat, sub formă de copie, la Arhivele Naționale Istorice Centrale, Ministerul Afacerilor Externe. Cancelaria Ordinelor, dosar nr. 642): „medalia se compune: cea de clasa I-a dintr-o piesă de metal galben cu un diametru de 30 mm și o grosime de 2 ½ mm, forma sa este rotundă; cea de clasa a II-a dintr-o piesă de metal alb având aceleași dimensiuni și formă. Medaliile de amândouă clasele poartă pe o parte (avers), în relief, armele țării, iar pe partea opusă (revers), stampat în relief, cuvintele SERVICIU / CREDINCIOSU înconjurate de o ghirlandă de stejari și lauri care se unesc jos printr-o fundă. Medalia poartă pe partea superioară coroana domnească și un inel prin care se trece panglica de moar albastru, cu câte o dungă argintie pe fiecare margine. Panglica este lată de 30 mm, iară dunga pe margine de 2 ½ mm”.
Prezentăm stema României de la 1872 de pe aversul acestei medalii: scut cu colțurile superioare retezate, concavități pe flancuri, talpa în arc trilobat (lobul central mai mare și în formă de acoladă), sfertuit, având în cartierul 1, pe albastru (culoare reprezentată convenţional prin linii orizontale plasate la distanţă egală), acvila cruciată, văzută din faţă, încoronată, cu capul spre dreapta, cu aripile deschise şi cu zborul în sus (simbolul Țării Românești), în 2, pe roşu (culoare reprezentată convenţional prin linii verticale plasate la distanţă egală), capul de zimbru, redat din față, cu stea între coarne (simbolul Moldovei), în 3, pe roşu, un leu, încoronat, ieșind dintr-o coroană deschisă şi privind spre o stea aflată în faţa lui, între labele anterioare (simbolul banatului Craiovei), în 4, pe albastru, doi delfini afrontaţi, cu capetele în jos și cu cozile ridicate și terminate în floare de lalea (simbolul țărmurilor Mării Negre). Peste tot, un scut de dimensiuni mai mici, scartelat, cuprinzând în cartierele 1 și 4 argint (metal reprezentat convenţional prin câmp alb, respectiv suprafaţă liberă), în 2 și 3 negru (culoare reprezentată convenţional prin linii verticale suprapuse pe linii orizontale). Scutul mare, timbrat de o coroană închisă, terminată cu glob crucifer şi aşezat pe două arabescuri acolate, are ca suporţi doi lei afrontaţi, limbați, cu cozile trecute printre picioare, care îl susţin cu o labă anterioară de câte un colț de sus, iar cu cealaltă de flancuri, intrând, parțial și în interior (simbolul Daciei); sub scut, pe o eșarfă concavă, cu mici ondulații, deviza familiei de Hohenzollern: NIHIL SINE DEO (NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU).
