Laurențiu-Ștefan Szemkovics
Potrivit Regulamentului pentru instituirea Medaliei Jubiliare Carol I, sancționat prin decretul regal nr. 5.384 din 28 decembrie 1905 (publicat în „Monitorul Oficial” nr. 218 din 1 / 14 ianuarie 1906, pp. 7425-7429), Albu Gheorghe, cantonier din circumscripția I, a primit Medalia jubiliară „Carol I”. Conform „Tabelei nominale de persoane cu dreptul la portul Medaliei jubiliare Carol I” (Ministerul Lucrărilor Publice, seria C), aflată la Arhivele Naționale Istorice Centrale, Ministerul Afacerilor Externe. Cancelaria Ordinelor, dosar nr. 122/1906: Albu Gheorghe s-a născut la 12 iunie 1862, în localitatea Fântâna Domnească, Mehedinți, își avea domiciliul în comuna Prunișor și figura la poziția nr. 12.
Prezentăm descrierea medaliei, precum și reproducerile grafice care provin de pe site-ul: https://www.ordersandmedals.ro (decorația) și de la Arhivele Naționale Istorice Centrale (stema). Cu prilejul aniversării a 40 de ani de la urcarea pe tron a lui Carol I, a fost instituită Medalia Jubiliară Carol I. Potrivit aceluiași Regulament pentru instituirea Medaliei Jubiliare Carol I, Medalia Jubiliară: «este de metal galben, de culoarea aramei. Forma ei este ovală; ea are un diametru de 38 mm în lungime și un diametru de 31 mm în lărgime și o grosime de 2 mm. Medalia poartă pe o parte (avers), stampate în relief: efigia M. S. Regelui și inscripțiunea deasupra „CAROL I REGE AL ROMÂNIEI”; iar pe partea opusă (revers), stampate tot în relief: Armele Țării, – cu inscripțiunea dedesubt: „1866 – 1906”. Forma și dimensiunile medaliei sunt aceleași pentru civili ca și pentru militari; pentru militari, însă, Armele Țării de pe reversul medaliei sunt înlocuite cu inscripțiunea stampată în relief: „ÎN AMINTIREA ANULUI AL 40-LEA AL CĂPITĂNIEI MELE” și dedesubt: „1866 – 1906”. Medalia este atârnată, prin un inel de același metal, de o panglică moarată cu fundal roșu de nuanța Ordinului „Steaua României”, în lățime de 25 mm, cu câte o dungă galbenă, lată fiecare de 1 mm pe marginile exterioare ale panglicii, având la mijloc, în linie verticală, și o dungă neagră, lată de 2 mm pe marginile căreia sunt câte o dungă albă, lată fiecare de ¾ mm, cu câte o altă dungă albastră, lată fiecare de 1½ mm pe marginile exterioare ale dungilor albe. Panglica, pe piept, este lungă, în partea aparentă, de 50 mm și se poartă cu medalia pe partea stângă a pieptului, – panglica în toată lățimea ei, după cum se poartă și celelalte decorațiuni române…
Medalia Jubiliară Carol I este considerată ca o distincțiune onorifică. Ea se conferă pe viață și pentru una și singura dată, cu ocaziunea jubileului de 10 mai 1906; dreptul de a o purta este personal și nu se transmite în nici un caz urmașilor, care însă o vor păstra ca o amintire de familie».
Prezentăm stema României de la 1872 (fără pavilion, cu modificările operate după 1881) de pe reversul acestei medalii: scut cu marginea superioară convexă, colțurile superioare retezate, concavități pe flancuri, talpa în acoladă, scartelat: 1) pe albastru, o acvilă încoronată, redată în întregime și din față, ținând în cioc o cruce așezată în bandă și în gheare sabia și sceptrul; pasărea este flancată de un soare poziționat în cantonul dextru al șefului; 2) pe roșu, capul de zimbru, văzut din față, purtând între coarne o stea cu șase raze; 3) pe roșu, un leu încoronat ieșind dintr-o coroană deschisă cu cinci fleuroane și având între labele anterioare o stea cu șase raze; 4) pe albastru, doi delfini afrontați, cu cozile în sus. Peste tot, un scut dreptunghiular, cu talpa în ogivă, sfertuit, cuprinzând armele familiei de Hohenzollern: cartierele 1 și 4 argint, în 2 și 3 negru. Scutul mare, timbrat de o coroană închisă terminată cu glob crucifer, are ca suporți doi lei limbați și afrontați; sub scut deviza familiei de Hohenzollern: NIHIL SINE DEO (NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU).
Glosar de termeni preluați din Dicţionar al ştiinţelor speciale ale istoriei. Arhivistică, cronologie, diplomatică, genealogie, heraldică, paleografie, sigilografie, Bucureşti, 1982: afrontare = plasarea față în față a două personaje, animale sau obiecte; albastru = culoare utilizată în alcătuirea stemelor, reprezentată convenţional prin linii orizontale plasate la distanţă egală; argint = metal utilizat în alcătuirea stemelor, reprezentat convenţional prin câmp alb, respectiv suprafaţă liberă; arme = ansamblul elementelor care compun o stemă; bandă = piesă onorabilă a scutului realizată prin trasarea a două diagonale din colţul drept superior spre colţul stâng inferior, formând o fâşie ce este reprezentată în alt smalt decât câmpul; conform cerinţelor artei heraldice, banda trebuie să ocupe circa 1/3 din lăţimea scutului; canton = piesă heraldică în formă pătrată reprezentând a noua parte din scut; cartier = fiecare din compartimentele în care a fost împărțită suprafața scutului; inițial reprezenta una din cele patru părți ale scutului scartelat; ulterior definește fiecare din compartimentele scutului, indiferent de numărul acestora; centrul părţii superioare a scutului, care împreună cu cantonul drept şi cantonul stâng formează şeful; coroană deschisă = coroana formată dintr-un arc frontal şi mai multe fleuroane; coroană închisă = coroana formată dintr-un cerc frontal de care se prind mai multe arcuri ce se unesc în partea superioară; de obicei, este dotată cu pietre preţioase şi terminată printr-un glob cruciger; dextra = termen prin care se indică poziţia unei mobile în scut, la dreapta; în heraldică poziţia dreapta-stânga este inversă decât în accepţiunea curentă; flancat = termen care indică poziția paralelă cu laturile scutului a unor mobile; fleuron = element component al coroanei deschise care este fixat pe un cerc frontal, de obicei împodobit cu pietre preţioase; glob crucifer = sferă suprapusă de o cruce care se găseşte în vârful coroanelor închise, în mâna unor personaje sau deasupra unor scuturi; este însemn al puterii suverane, atribut al suveranităţii; ieșind = termen care indică poziția unor animale din care se vede doar partea superioară, părând a ieși din altă piesă sau partițiune a scutului; limbat = înfăţişarea unor animale cu limba scoasă şi reprezentată de obicei în alt smalt; negru = culoare utilizată în alcătuirea stemelor, reprezentată convenţional prin linii verticale suprapuse pe linii orizontale; roşu = culoare utilizată în alcătuirea stemelor, reprezentată convenţional prin linii verticale plasate la distanţă egală; scartelat = suprafaţă împărţită în patru cartiere printr-o linie verticală şi una orizontală; sfertuit (scut sfertuit) = scut împărţit în patru părţi egale, numite cartiere; suport = element exterior al scutului reprezentat de animale, având rolul de a sprijini scutul; timbrat = termen care indică poziţia unei mobile faţă de scut.
