Laurențiu-Ștefan Szemkovics
În adresa nr. 4 din 19 ianuarie 1880, către ministrul Afacerilor Străine, Inspectorul Porturilor Maritime și Fluviale menționează: „Cu ocazia trecerii trupelor noastre în Dobrogea pentru ocuparea acestei provincii, mijloacele de transport pe apă ale Flotilei nefiind suficiente pentru trecerea și transportarea întregii Divizii Active compusă din 10 mii oameni, cu caii, tunuri și bagaje, Ministerul de Externe aluat inițiativa și s-a adresat la diferiți proprietari de bastimente , rugându-i a ne pune vasele D-lor la dispoziție. În adevăr mai mulți Dni armatori s-au grăbit a da gratis atât vapoare, cât și șlepurile trebuincioase, și numai cu aceste ajutoare s-au putut transporta trupele române în Dobrogea pe la diferite porturi…
Printre companiile care au dat bastimente pentru transportarea trupelor române în Dobrogea a fost și Compania Austriacă de Navigație pe Dunăre care a dat: vaporul de pasageri Arpad, remorcherele Panonia și Galatea cu opt șlepuri mari”.
Apoi, urmare a raportului lui V. Boerescu, ministrul Afacerilor Străine, cancelar al Ordinelor, nr. 1456 din 1880, Carol I a semnat în București, la 4 februarie 1880, decretul nr. 290, prin care i-a numit membri ai Ordinului „Steaua României” în gradul de Cavaler, printre alții, pe August Harling, căpitanul vaporului Panonia, pe Adolphe Schopf, căpitanul vaporului Arpad și pe Nicolas Zwillichievich, căpitanul vaporului Galatea.
Conform adeverințelor de primire a Ordinului „Steaua României”, August Harling, Adolphe Schopf și Nicolas Zwillichievich își aveau domiciliul în Turnu Severin.
Prezentăm descrierea distincției onorifice, precum și reproducerile grafice care provin de la Arhivele Naționale Istorice Centrale, Ministerul Afacerilor Externe. Cancelaria Ordinelor, dosar nr. 21/1880 (documentele) și de la colecționarul Nelu Aldea (decorația).
Pentru a recompensa serviciile militare și civile aduse statului român, Carol I a instituit, la 10 mai 1877, Ordinul „Steaua României”.
Potrivit Regulamentului pentru aplicarea legii relativă la instituirea Ordinului „Steaua României”, sancționat prin decretul nr. 1.517 din 28 iunie 1877 (publicat în „Monitorul Oficial” nr. 153 din 8 / 20 iulie 1877, pp. 4317-4319): „Decorațiunea Steaua României este o cruce cu smalț albastru, înconjurată de raze, purtând coroana domnească. Centru crucii este de smalț roșu, înconjurat cu ramuri de stejari verzi, având pe o parte vulturul cu deviza IN FIDE SALUS, iar pe cealaltă parte cifra domnitorului.
Crucea, cu smalț albastru, este de argint pentru Cavaleri și de aur pentru Ofițeri, Comandori, Mari-Ofițeri și Mari-Cruci. Diametrul este de 40 milimetri pentru Cavaleri și Ofițeri și de 60 milimetri pentru Comandori și Mari-Ofițeri. Cavalerii poartă decorațiunea pe partea stângă a pieptului, atârnată de o cordea moarată roșie, cu marginile albastre-închise, fără rozetă”.
