Laurențiu-Ștefan Szemkovics
Urmare a raportului generalului de divizie I. Lahovari, ministrul Afacerilor Străine, cancelar al Ordinelor, nr. 14.259 din iulie 1906, regele Carol I a semnat în Castelul Peleș, la 3 iulie 1906, decretul nr. 2.672, prin care a acordat medicului lt.-colonel Antoniu Ilie, de la Divizia I-a de Infanterie, Ordinul „Coroana României” în gradul de Ofițer. Prin același decret regal, publicat în „Monitorul Oficial” nr. 88 din 18 (31) iulie 1906, decorația a mai fost acordată și altor persoane atât în gradul amintit anterior, cât și în gradele de Mare Cruce, de Mare Ofițer, de Comandor și de Cavaler. Potrivit adeverinței de primire a notificării de conferire a Ordinului „Coroana României” în gradul de Ofițer, semnată la 17 iunie 1906 și adeverinței de primire a brevetului de Ofițer al Ordinului „Coroana României”, semnată în 4 noiembrie 1906, Antoniu Ilie s-a născut la 16 iulie 1862, în Alexandria, județul Teleorman și își avea domiciliul în Turnu-Severin.
Prezentăm descrierea distincției onorifice, precum și reproducerile grafice care provin de la Arhivele Naționale Istorice Centrale, Ministerul Afacerilor Externe. Cancelaria Ordinelor, dosar nr. 136/1906 (documentele) și de la colecționarul Nelu Aldea (decorația).
Ordinul „Coroana României”, instituit în 10 mai 1881, avea scopul de a recompensa serviciile aduse statului. Conform Regulamentului pentru aplicarea Legii relativă la instituirea decorațiunii Coroana României, sancționat prin decretul regal nr. 1.245 din 10 mai 1881 (publicat în „Monitorul Oficial” nr. 41 din 26 mai / 7 iunie 1881, pp. 1307-1308): „Decorațiunea Ordinului Coroana României este o cruce cu ramuri egale; fiecare ramură e de smalț roșu, având împrejur o dungă albă; între ramuri e cifra Noastră. În mijlocul Crucii e un medalion cu două fețe: partea de deasupra conține Coroana Regală de oțel pe smalț roșu; împrejur, pe o cordea de smalț alb, e scris în partea superioară: PRIN NOI ÎNȘINE, și, în partea inferioară, 14 MARTIE 1881.
Reversul medalionului poartă scris la mijloc, pe smalț roșu, 10 MAIU și pe cordea albă împrejur: 1866-1877-1881. Crucea e atârnată de o panglică albastră-închis, cu câte o dungă pe fiecare latură de culoarea oțelului. Cavalerii poartă pe partea stângă a pieptului, atârnată de panglică, crucea prescrisă la art. 1, în mărime de 40 mm, având cifra Noastră, între ramuri, de argint. Ofițerii poartă aceeași cruce, însă cu cifra Noastră, între ramuri, de aur, și cu rozetă pe panglică”.
