Laurențiu-Ștefan Szemkovics
Prin adresa nr. 6.939 din 12 aprilie 1894, ministrul Afacerilor Străine îl informează pe ministrul de Interne că regele Alexandru I al Serbiei a conferit Ordinul Takovo în gradul de Mare-Ofițer lui Alexandru Farra, prefectul județului Mehedinți, iar același Ordin în gradul de Ofițer doctorului Gărdăreanu, medic primar al județului Mehedinți. Odată cu această adresă îi înaintează brevetele și însemnele decorațiilor, rugându-l „a le face să parvină destinatarilor, restituindu-mi apoi adnotate și semnate în regulă adeverințele de primire ce le însoțesc”.
Apoi, ministrul de Interne îl informează, prin adresa nr. 14.899 din 13 apr. 1894, pe prefectul județului Mehedinți despre decorații, despre faptul că îi trimite odată cu aceasta „brevetele cuvenite înaintate de dl ministru al Afacerilor Străine cu acea adresă” și îl roagă să-i înapoieze „adnotate și semnate în regulă adeverințele de primire”. Alexandru Farra s-a născut la Iași, la 1 noiembrie 1844. A fost fiul postelnicului N. Farra. A făcut studii în țară și în străinătate. La 23 noiembrie 1878 a fost numit atașat în gradul al 2-lea secretar la Legația din Constantinopol, la 1879, consul în același loc, iar la 1881, prim-secretar de legație și consul general la Budapesta. De două ori a fost prefect de Mehedinți și senator.
La 31 decembrie 1910 a fost numit director general al închisorilor (Arhivele Naționale Istorice Centrale, inventar nr. 1533). Gărdăreanu Ion, medic primar al județului Mehedinți, s-a născut pe 3 ianuarie 1853, în T. Severin și își avea domiciliul în aceeași localitate (Arhivele Naționale Istorice Centrale, Ministerul Afacerilor Externe. Cancelaria Ordinelor, dosar nr. 49/1893).
Prezentăm descrierea distincției onorifice, precum și reproducerile grafice care provin de la Arhivele Naționale Istorice Centrale, Ministerul de Interne – Direcția Administrațiunii Generale a Personalului și Poliției de Siguranță, dosar nr. 15/1894, vol. I (documentele) și de la Muzeul Național de Istorie a României (decorația). Ordinul Takovo, instituit în 1865, constă din crucea Sfântului Andrei care broșează peste o cruce de Malta emailată alb, bordată auriu, cu cele opt vârfuri terminate în câte o sferă mică, aurie, ambele cruci broșând peste o coroană de palmier verde. Pe avers, pe centru, este un medalion rotund, smălțuit roșu, cu inițialele „MO” surmontate de o coroană princiară și având dedesubt cifra romană „III”, totul aurit. Medalionul este înconjurat de o panglică albastră, cu marginile argintii, în care s-a scris, cu litere de același metal, legenda în limba sârbă:
(PENTRU CREDINȚĂ PRINȚULUI ȘI PATRIEI). Pe revers, într-un medalion rotund, smălțuit roșu, cu marginea aurie, stema Serbiei: scut împărțit în patru de o cruce cantonată de patru amnare adosate două cu două. Scutul este înconjurat de două ramuri dispuse semicircular și încrucișate în partea de jos. Compoziția heraldică este pusă într-un pavilion prins, în partea de sus, sub o coroană princiară, totul auriu. Întreaga compoziție este surmontată de o coroană închisă, de al cărei glob crucifer se prindea, printr-un inel, panglica de culoare roșie, cu o bandă albă și o bandă albastră pe fiecare margine. La Ofițeri, pe panglică era o rozetă. Comandorii purtau la gât însemnele atârnate de aceeași panglică amintită mai sus (dar fără rozetă). Marii-Ofițeri purtau, în afară de însemnul de Comandor, o placă sau stea cu opt raze îndoite, diamantate, de argint. Pe placă, la mijloc, se află reproduse însemnele ca cele de Comandor. Însemnul de Comandor formează, împreună cu placa, gradul de Mare-Ofițer.
