Laurențiu-Ștefan Szemkovics
Prezentăm, apelând la heraldică și la sigilografie, două matrice sigilare care au aparținut Judecătoriei de pace Vânători, jud. Mehedinți și care provin de la Arhivele Naționale Istorice Centrale (Matrice sigilare, nr. 9848 și 9849). Matricele au forma rotundă, sunt confecționate din alamă și sunt gravate în excizie (în relief) și în incizie (în adâncime). În câmpul acestor piese se distinge stema României de la 1872 (Legea pentru modificarea armelor ţării, publicată în „Monitorul Oficial” nr. 57 din 11/23 martie 1872, p. 337), cu unele modificări (înfăptuite prin uz) realizate după ridicarea României la rangul de regat în anul 1881.
I. Matrice sigilară (39 mm), gravată în excizie, având în câmp un scut, cu marginea de sus convexă, colțurile superioare retezate, concavități pe flancuri, talpa în acoladă, scartelat, având în cartierul 1 acvila cruciată, redată din faţă, încoronată, cu aripile deschise şi cu zborul în jos, cu capul spre aripa dreaptă, în 2 capul de zimbru cu stea între coarne, în 3 un leu încoronat, născând (se vede doar jumătatea de sus) dintr-o coroană deschisă şi privind spre o stea aflată în faţa lui, între labele anterioare, în 4 doi delfini redați cu capetele în jos, afrontaţi, cu cozile ridicate. Peste tot, armele familiei de Hohenzollern: scut sfertuit, având în cartierele 1 şi 4 argint, în 2 şi 3 negru. Scutul, timbrat de o coroană închisă, terminată cu glob crucifer şi aşezat pe două arabescuri, are ca suporţi doi lei rampanți, afrontaţi, limbați, cu cozile ridicate la spate, care îl susţin cu câte o labă anterioară de colțurile de sus, iar cu cealaltă de flancuri. Sub scut, pe o eșarfă concavă, ondulată pe alocuri, deviza: NIHIL SINE DEO (NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU). Compoziţia heraldică este așezată într-un pavilion prins, în partea de sus, sub o coroană închisă, terminată cu glob crucifer. De partea de jos a pavilionului atârnă crucea Ordinului „Steaua României” instituit de Carol I la 1877. În exergă, între două cercuri liniare, legenda: ROMÂNIA JUDECĂTORIA DE PACE VENĂTORI, JUD. MEHEDINȚI.
II. Matrice sigilară (40 mm), gravată în incizie, cuprinzând în emblemă o compoziție heraldică asemănătoare cu cea de mai înainte, deosebindu-se formele leilor, arabescurilor, eșarfei, pavilionului și coroanelor. În plus, în partea inferioară a pavilionului nu mai figurează crucea Ordinului „Steaua României”. În exergă, mărginită de un cerc liniar la exterior, legenda:
* ROMÂNIA * JUDECĂTORIA DE PACE VENĂTORI, JUD. MEHEDINȚI.
Glosar: acvilă cruciată – pasăre heraldică purtând în cioc o cruce; afrontat – se spune despre două animale care se privesc; argint – metal reprezentat convenţional prin câmp alb, respectiv suprafaţă liberă; arme – ansamblul elementelor care compun o stemă; coroană deschisă – coroana formată dintr-un arc frontal şi mai multe fleuroane; coroană închisă – coroana formată dintr-un cerc frontal de care se prind mai multe arcuri ce se unesc în partea superioară şi terminată, de obicei, printr-un glob cruciger; glob crucifer – sferă suprapusă de o cruce care se găseşte în vârful coroanelor închise, în mâna unor personaje sau deasupra unor scuturi; încoronat – se spune despre animale sau despre figuri umane care au o coroană pe cap; limbat – înfăţişarea unor animale cu limba scoasă şi reprezentată de obicei în alt smalt; matrice sigilară – obiect confecţionat dintr-un material dur care poartă gravate pe suprafaţa sa, în negativ, un text şi o reprezentare menite a individualiza posesorul; negru – culoare reprezentată convenţional prin linii verticale suprapuse pe linii orizontale; pavilion – ornament exterior al scutului sub formă de mantou, prevăzut în partea superioară cu un baldachin; rampant – este situația naturală a leului; scartelat – scut împărţit în patru secțiuni egale printr-o linie verticală şi una orizontală; sfertuit (scut sfertuit) – scut împărţit în patru părţi egale, numite cartiere; suport – element exterior al scutului, reprezentat de un animal având rolul de a sprijini scutul; timbrat – termen care indică poziţia unei mobile faţă de scut; zbor – figură heraldică naturală reprezentată ca două aripi de pasăre (când acestea sunt de îngeri sau grifoni, pot fi denumite şi cu termenul de aripi).
