1

Eveniment la Filiala MEHEDINȚI a ASOCIAȚIEI FOȘTILOR DEȚINUȚI POLITICI din ROMÂNIA

Share ITShare on Facebook
Facebook

Pe 9 ianuarie 2020 la Filiala Mehedinți a AFDPR a avut loc resfințirea localului și inaugurarea a două expoziții permanente, ambele finalizate de curând. Au fost făcute reparațiile interioare și zugrăvirea sediului, a fost complet schimbat mobilierul, covoarele, perdelele, etc. cu resurse proprii, dar, ceea ce este mai important, au fost realizate două expoziții tematice, cu ajutor material în proporție de 90% de la Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin, pentru care în numele tuturor membrilor asociației dar și a locuitorilor Mehedințiului, mulțumesc din suflet instituției Primăriei și a celor care se află în fruntea ei și îi dau viață.

Oferind acest nesperat ajutor, fără să fie nevoie de umilințe sau cerșetorie, conducerea primăriei a dovedit faptul că este conștientă de necesitatea cinstirii memoriei celor care au luptat pentru apărarea credinței, libertății, a dreptului de a-și hotărî singuri soarta de către cetățenii acestei țări atât de oropsiți secole de-a rândul. Prin cele două expoziții realizate din materiale de cea mai bună calitate, de către două instituții prestigioase în acest domeniu din municipiul nostru – Piața Severineană și SC Ecko Invest SRL, tânăra generație va putea cunoaște adevărul despre cei care au plătit cu viața sau cu libertatea lor încercarea de răsturnare a celui mai păgubos și criminal regim pe care l-a cunoscut omenirea: regimul comunist. La nivel planetar el a făcut mai multe victime decât regimurile fascist și hitlerist la un loc, iar în România, conform Cărții Morților întocmită sub conducerea regretatului Romulus Rusan, sunt pomeniți, cu nume și prenume concrete, două milioane de victime. Autorul cărții precizează că „Am tras linie, dar n-am făcut totalul”, fiindcă mereu și mereu se descoperă alte victime pe măsură ce arhivele se deschid iar IICCMER și istoricul și cercetătorul Marius Oprea, președintele Centrului de Investigare a Crimelor Comunismului (CICC) descoperă și scot la iveală alte și alte cadavre de luptători în rezistența anticomunistă, aruncați în gropi comune după ce au fost împușcați, în cele mai retrase și ascunse locuri.

Este de-a dreptul revoltător și inadmisibil cum noi, românii, ne cunoaștem și respectăm istoria și pe creatorii săi, care au fost și încă mai sunt aruncați în derizoriu. Cu o singură oră de istorie pe săptămână și folosind tot felul de manuale alternative, care încă prezintă simplist și denaturat adevărul istoric, tineretul român, viitorul acestei țări, nu va putea cunoaște, sau va învăța cu totul altceva despre trecutul neamului său. Tocmai de aceea, contribuția primăriei prin conducătorii săi, la realizarea expozițiilor în discuție (care vor putea fi vizitate zilnic și gratuit de către orice doritor), este dovada grăitoare a grijii pe care edilii noștri o au față de memoria celor morți sau dispăruți în lagărele de muncă forțată, a supraviețuitorilor și urmașilor celor care s-au jertfit pentru țară și neamul lor. Școala și ceilalți factori educaționali din zilele noastre au sarcina de a continua ceea ce aceste două instituții implicate – Primăria și Filiala Mehedinți a AFDPR – le oferă. Adică să fructifice posibilitatea de a oferi elevilor dovezi palpabile ale unui trecut nu tocmai îndepărtat, să-i învețe pe copii istoria adevărată, „cartea de căpătâi a unei nații” deoarece „ca să știi cine ești și cine vei putea fi, trebuie mai întâi să știi cine ai fost”, iar „ cine nu cunoaște istoria este condamnat să o repete”, spunea cândva marele savant Nicolae Iorga.
Nu este admisibil să ridicăm sau să coborâm de pe socluri statuile eroilor noștri după bunul plac sau interesul străinilor și să scriem istoria după cum ne dictează unii sau alții. Adevărul trebuie respectat, bun sau rău, și din greșeli trebuie să scoatem maximul de învățăminte. Dar ca să putem evita greșelile, trebuie mai întâi să le cunoaștem, să ni le asumăm și să procedăm în consecință.
S-a muncit mult pentru realizarea celor două expoziții mai ales că în preajma sărbătorilor Crăciunului, când expozițiile au fost finalizate, se împlineau 70 de ani de la începutul vestitului ,,Experiment Pitești- reeducarea prin tortură,,. El a debutat la închisoarea Pitești în decembrie 1949, într-o zi sfântă, de Sf. Nicolae, ca o batjocură la adresa divinității. Modelul este sovietic, dar nici la ruși el n-a atins cote atât de înfricoșătoare ca la Pitești. Fostul deținut politic sovietic Al. Soljenițân califică ,,Fenomenul Pitești,, ca fiind ,,Cea mai teribilă barbarie a lumii contemporane,,
Acest experiment a constat în torturarea continuă și sălbatică a deținuților studenți închiși la Pitești, elita societății românești de atunci, până când aceștia cedau. Adică acceptau să devină la rândul lor torționari și să batjocorească valorile fundamentale ale țării: credința creștină, familia, patriotismul. Torturile fizice erau însoțite de traume psihice astfel încât nimeni să nu poată rezista. Orice om, oricât de puternic ar fi, are un prag, o limită a suportabilității dincolo de care cedează…..Studenții chinuiți în așa mare măsură preferau moartea și de aceea mulți s-au sinucis. Atunci au fost luate măsuri stricte pentru ca ei să nu aibă cum să-și curme viața. Foarte mulți au murit în urma bătăilor cumplite. Alții au cedat și din oameni au devenit fiare ( comuniștii îi denumeau oameni noi, devotați regimului care-i mutilase!) și s-au comportat ca atare…Mii de victime a produs experimentul Pitești! Printre cei trecuți prin infernul de la Pitești se numără și doi mehedințeni: Mihai Buracu și Gheorghe Delurințiu.
Mehedințiul și-a dat cu prisosință tributul său de sânge pentru răsturnarea regimului comunist în toată perioada cuprinsă între 1945 și 1989. Din județul nostru au plătit cu viața pentru că s-au opus ferm regimului comunist un număr mare de tineri și mai puțin tineri. Numai din comuna mea natală, Florești, au fost executați patru tineri. Niciunul nu împlinise 30 de ani. Ei sunt:Nae Trocan, Vasile Luță, Sever Popescu și Nicolae Vulcănescu. Despre ei și mulți alții este vorba în expoziția „Cinstim pe eroii și martirii neamului” . Un panou întreg este dedicat „Mișcării Române de Rezistență” condusă de Dumitru Totir, Dumitru Năsărâmbă, Gheorghe Florescu și Mircea Dumitrescu. Alături de ei se găsesc alți martiri, foști deținuți politic, membri ai mișcării: Nicolae Chiriță, C-tin Chițimia, C-tin Inescu, Grigore Mănescu, Mihai Cațan, Vasile Ciubotaru, Grigore Murdeală, Sever Ghiață, Ion Arnăutu, Mihai Gărdăreanu, C-tin Amorțilă, etc.
Un alt panou al expoziției se referă la luptătorii cu arma în mână, partizanii mehedințeni: Nae Trocan, Nicolae Ciurică, Gheorghe Stănescu, Sever Popescu, frații Bocârnea, frații Duicu, Gogu Eftimiu, Vasile Luță.
Din județul Mehedinți 1471 de familii, cu aproape 10.000 de suflete, din 39 de comune au fost deportate în Bărăgan în noaptea de Rusalii a anului 1951, unde și-au găsit moartea peste 1700 dintre ei, 10% fiind copii. „Fenomenul Bărăgan” este a doua expoziție amenajată în sediul Asociației Foștilor Deținuți Politic. Fenomenul Bărăgan, adică deportarea unui număr impresionant de cetățeni din partea de sud-vest a României, a fost o invenție sovietică, pusă în practică de comuniștii români protejați de Armata Roșie statornicită în tot răsăritul Europei după război. Debuta în România o nouă formă de represiune pentru cei care nu se supuneau regimului, pedeapsa administrativă. Zeci de mii de ,,bandiți,, aveau să devină victime ale acestui mod de pedepsire. În 1951 au fost selectate familii de români, nemți, basarabeni, bucovineni, bulgari, turci cu o situație materială mai bună, care reprezentau repere în comunitatea în care trăiau și care erau considerați dușmani ai noului regim. Acestora trebuia să li se aplice o corecție care să fie pildă pentru toți cei care încercau să se opună măsurilor luate de puterea communistă.
Fără nici-o avertizare, fără nici-o vină, fără nici-o judecată sau act justificativ, peste 40.000 de oameni de toate vârstele au fost treziţi din somn de ostaşi înarmaţi în noaptea de Rusalii, pe 17/18 iunie 1951 şi somaţi să se pregătească pentru a părăsi localitațile de domiciliu. Aveau la dispoziţie câteva ore să-şi adune cele necesare, nu mai mult decât puteau pune în propriul mijloc de transport până la cea mai apropiată gară. Deruta era totală. Oamenii voiau să ştie unde vor merge, ce lucruri pot lua, de ce au fost aleşi ei, cât vor sta acolo, ce fac cu restul lucrurilor, cui rămân animalele din curte, cine răspunde de bunuri, etc, etc…Nici-un răspuns, nici-o lămurire, doar insulte şi bruscări. Noul regim comunist, de o cruzime nemaiîntâlnită, se instala în această ţară crunt lovită de-a lungul istoriei şi nici-un abuz nu trebuia justificat. Orice era posibil! .
Pentru ducere la îndeplinire a hotărârii au fost mobilizate peste 10.000 de cadre militare, soldaţi şi ofiţeri sub conducerea generalilor Mihail Burcă şi Eremia Popescu, din conducerea Ministerului de Interne. Transportarea deportaţilor a necesitat 2.656 vagoane de tren şi 6.211 camioane.
Familiile în cauză s-au trezit că sunt urcate cu forța în vagoane pentru transport animale, cu animalele la un loc și după o călătorie de coșmar au fost abandonate în plin câmp, sub cerul liber, într-un perimetru marcat cu patru țăruși, printre culturi sau buruieni, în pustia Câmpie a Bărăganului. Fără apă ori mâncare, fără posibilitate imediată de a și le procura. Au fost doar avertizați că s-a terminat cu huzureala, să pună mâna să muncească, fiindcă au exploatat destul. De lucru se va găsi la GAS-rile din zonă. Altfel, să se descurce cum or ști!
Aceşti dezrădăcinaţi, pedepsiţi fără vină, au demonstrat repede că statutul lor de gospodari de frunte ai satelor se datora hărniciei, chibzuinţei şi priceperii lor, nu exploatării muncii altora. Şi-au săpat bordeie în pământ și le-au acoperit cu paie, apoi în decurs de numai câteva luni, până în noiembrie, și-au ridicat case din nimic, și n-au murit, așa cum credeau comuniștii. În anii care au urmat şi-au întocmit gospodării frumoase, și-au amenajat grădini de legume și zarzavat, au plantat pomi și flori, au strâns şi crescut animale, au construit şi tot ceea ce se cuvine într-o aşezare omenească, astfel că, la întoarcerea lor acasă în locurile de unde au plecat, au adus cu ei bunuri pe care alţii, care nu fuseseră în nici-un fel deranjaţi de la casele lor, nu le putuseră strânge, stârnind din nou invidie. Nu putuseră fi îngenuncheați și nici după aceea nu au cedat.
Doar sufletele lor au purtat pecetea deportării pentru vecie. Nimeni nu a putut să uite, şi nici nu va uita vreodată şocul desprinderii de locul natal, chinurile şi privaţiunile din primii ani. Puţine au fost familiile care să nu fi pierdut pe cineva drag acolo, cei mai mulţi decedaţi înainte de vreme. În spatele fiecărui nume stă un suflet mutilat de această aberantă măsură dictată de un regim totalitar.
Condamnarea acestui trecut și tot ceea ce presupune această condamnare cu reparațiile cuvenite, apare ca o prioritate a prezentului, fără de care vom purta și în viitor ceva ce seamănă cu povara unei boli nevindecate. Viitorul democraţiei în România și identitatea naţională trebuie clădite pe un teren curat. Pentru acest lucru este foarte important să educăm tineretul în spiritul moralei creștine, al iubirii de neam și țară.
Numai în ultima jumătate de an AFDPR a organizat patru comemorări pentru cei persecutați politic de vechiul regim, la care au participat sute de mehedințeni. Cea mai amplă, cu o participare foarte mare, în special elevi de liceu cărora le-au fost de fapt dedicate, a fost cea din 14 octombrie 2019, realizată de asemenea cu ajutorul Primăriei Drobeta Turnu Severin. Domnul primar Marius Screciu s-a implicat și atunci exemplar, lucru constatat cu admirație de toți participanții, în frunte cu invitații sosiți atunci la Drobeta de peste tot.
Invitați speciali pentru aceste activități au fost domnul Președinte al României (1996-2000) Emil Constantinescu, reprezentanții Episcopiei Severinului și Strehaiei, dl. Marius Oprea- fondator al IICCMER, dl. Octav Bjoza, președintele AFDPR, d-nul Nicolae Ciurică – ultimul partizan în viață din România, președintele Fundației Corneliu Coposu, dl. Ionuț Gherasim, conducerea AFDPR – Filiala Caraș-Severin, conducerea Asociația Foștilor Deportați în Bărăgan din Timișoara care au reprezentat județul Timiș, d-na Iulia Moldovan – CNSAS, d-na Mihaela Martin – Universitatea Eftimie Murgu Reșița, dl. Petrică Panduru, membru în conducerea Centralei AFDPR care le-a reprezentat și pe surorile Coposu, presa centrală și locală. Au sosit mesaje de la instituții de prestigiu din țară, din partea Casei Regale a României -ASR Principesa Moștenitoare Margareta, din partea d-nei Ana Blandiana, președinta Academiei Civice și a Memorialului Victimelor Comunismului și a Rezistenței de la Sighet și de la surorile Rodica și Flavia Coposu .
La activitatea de joi, 9 ianuarie, ne-au onorat cu prezența Preasfințitul Nicodim – Episcop al Severinului și Strehaiei împreună cu preoți ai Episcopiei care împreună au săvârșit serviciul religios și pentru care le mulțumim încă odată, domnul primar Marius Screciu fiind plecat din localitate a fost reprezentat de domnul Aurel Vlăduț, șef birou comunicare în cadrul Primăriei, care s-a interesat și ne-a ajutat în toată perioada cât s-a lucrat la cele două expoziții, domnul viceprimar Daniel Cârjan cărora de asemenea le mulțumim că ne-au fost aproape . Am avut bucuria să constat că atunci când este vorba de un interes obștesc, în cadrul primăriei noastre există armonie deplină, implicare exemplară, nu se ține cont de culoarea politică, știu să evalueze cu discernământ prioritățile. Invitații noștri veniți din București și celelalte județe ale țării, cu bogată experiență în administrație, au sesizat acest aspect care este destul de rar în zilele noastre și ne-au felicitat pentru că avem acest noroc. Sperăm s-o țină tot așa, pentru binele întregii urbe. Doamne, ajută!

Ileana Mateescu
Președinte AFDPR,
Filiala Mehedinți

stjust

One Comment

  1. Buna ziua
    Va scriu acest mesaj deoarece incerc sa va contactez de ceva timp online și doar aici am găsit o modalitate…
    Tatăl meu Popescu Ioan ,severinean,în prezent decedat, a executat doua pedepse cu privare de libertate 1948b-1954 și 1959-1964.
    Aveți cumva o copie a dosarului sau?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *