Pinguinul cu mustata

Am mai avut un vis, mult mai tare ca al americanului ăluia care voia să ajungă președinte, eu am avut un vis în altul, deci era promoție, mînca-v-aș soarta voastră dă viețași care habar nu le-aveți cu filosofeala veții. În visul meu nu era loc decît pentru mine, că doar nu era s-o visez pă Culcușica cum scrie la cărți și mă semnează pă mine dup-aia. Tanti Nuța Cucu stătea cuminte într-un colț al visului și sforăia bălmăjeli d-ale ei, pînă cînd a venit nea Milogogu cu un sufertaș dă armată, plin de licoare binecuvîntată care face să se scoale soarele dimineața, cînd cad frunzele rupte dă oboseala anotimpurilor.
Să făcea că eram sîngur pe stradă, parcă să fie pă strada mea, unde că mai sînt și maidanezi și mușcă al dracu, mai tare decît dau eu cu pixu. La un capăt al străzii, nici un bec. Am vrut să sun primaru, pă Mariusică al meu fost, actual și viitor, da n-aveam ceasu la mînă și-am zîs să nu deranjez omul din capul trebii că cine știe ce face pentru obște acuma. Plus de asta că am observat, nu știu cum dracu să face, că în vise nu sînt ore, minute, secunde și alte chestii d-astea temporale. E un șchepsis pă care nu-l pricep și dă care o să scriu în viitoarele mele romane. La celălalt capăt al străzii, o negură de nu să vedea nici tanti Luminița, aia dîn oichelarii lui Ciorbea. În fața mea, la ceva distanță dă persoana proprie și personală, în umbră, așa, era o carte. Dășchisă la pagina 13, dîn ce-am putut să trag cu un oichi, că în celălalt îmi intrase fumul dă la țîgare și lăcrima. Pă pagina 13, un singur rînd, pă toată pagina, scris cu litere mici. Nu am apucat să mă apropii dă carte și dă pagină ca să-l citesc că a venit dîn spatele meu, așa, ca o boare, o adiere dă toamnă nevricoasă cam ca versurile mele, să să oftice Culcușica, această concurență feminină a mea, și cartea s-a închis. M-am uitat în stînga-nimic. La tanti Nuța Cucu în curte cîinele gemea cu trei labe-n sus, probabel că avea coșmaruri, săracu, nu vise. M-am uitat în dreapta-nimic. Era curtea mea și, dă cînd nu mai am nici cățea, că mi-a mușcat musafirii, am dus-o la centrul dă zi dă îngrijit javre pă patru picioare, cu labe. Dă sus nu avea ce să vină, decît judecata lui AL MARE. Iar dă jos, nici atît, că eram eu, CEL MAI mare. Am oftat ușor, să nu carecumva să deranjez spiritul nopții care mă-mpresura, am tras adînc dîn țîgare și am scos telefonul. Chitit să sun un prieten, că așa zice o reclamă. Numai că-n vise nu-s reclame, nici prieteni. Asta am scris eu într-o carte, după o decepție feminină. După 5 minute dă stat pă vine, s-a auzît un glas dă femeie: Pusi al meu, n-ai curaj să te iei în pept cu veața? E un singur rînd, monșeri, umflă-ți pipota și privește dincolo dă aura ta. Dacă mai poate respira și ea dă fumul ăsta, așa că stinge, dracului, țigara că o să put numai a miros pestilențial.
Brusc, m-a lovit în moale capului emulația. asta e, visul meu să referea la faptul că trebuie să mă las dă fumat, că prea mult am tras în pept, prea mulți nu s-au prins încă, unii mă mai și plătesc și acuma, dar chestia e că aș mai trage, la cît are orașul novici, la ora actuală. Așa că, dacă mă las sau nu, data viitoare, cînd mă mai gîndesc la o restilizare personală, să nu vă fie greață, al vostru
PINGUINU CU MUSTAȚĂ