-Domnule NICOLAE CIURICĂ, s-a schimbat ceva în România de la revoluție încoace?
-Da, poți să vorbești, dar cu atât am rămas, să vorbim, și să ne ducem peste hotare, ca să nu muncim pământul nostru, să ne ducem să culegem căpșunilel altora. Asta nu este o schimbare în favoarea noastră. Cei care au condus țara după revoluție ne-au condus foarte, foarte dificil. Nu au fost oameni de meseria asta, ca să poată să conducă un popor.
-Nu s-a schimbat nici securitatea?
-Nu, nu s-a schimbat, pentru că imediat după revoluție am aflat că un colonel de securitate din Reșița a ajuns senator. Colonel de securitate, după revoluție, senator al nostru, al poporului român. Cum putea ăsta să ajungă senator? Eu felicit comuniștii, că au fost foarte isteți în felul lor, probabil că au fost bine educați de Uniunea Sovietică, de Rusia. Au știut ce să facă, te-a arestat într-o noapte, ți-a luat averea, te-a terminat, ce mai. Dacă revenim la schimbarea după 1989, ea nu a adus nimic nou, a lăsat pe posturi tot vechea conducere. Dacă s-ar fi ținut cont de Proclamația de la Timișoara, de lustrație, de legi, ca cei care au fost vârfurile să stea deoparte o perioadă de ani, 10-15 ani, era mai bine. Poate. În veci nu mai trebuiau să ocupe posturi de conducere. Cum să mai pui să conducă țara asta care a suferit atât tot pe comuniști, deși avem atâta intelectualitate în țara astta. Probabil nu vor să se implice, nu știu de ce.
-Dacă ați mai avea 20 de ani ați ieși în stradă cum au ieșit tinerii în Piața Victoriei?
-Dacă aș avea 20 de ani acuma aș ieși în stradă și, poate mai mult de ieșit, pentru că ar fi momentul, îmi pare rău că trebuie să vă spun, dar acest drept, după câte văd, îl avem doar ca să vorbim, altceva nimic. Acum ar fi fost momentul, ca să fie altcineva aici. Ce am câștigat noi cu intrarea asta în Uniunea Europeană? Nimic! Până acum ne-au condus rușii, într-o vreme ne-au condus austro-ungarii în Banat, acum cine ne conduc, U.E., nu? Deci, ăștia ce ne-or adus nouă? Noi nu mai avem dreptul să avem industrie, noi nu mai avem dreptul să avem agricultură, noi nu mai producem o roșie, un ardei, ceva, toate sunt cu tot felul de chimicale. Frumoase sunt la vedere, da-s toxice. Un ministru al agriculturii ar fi trebuit, domnule, atunci, la revoluție, să spună că el este proprietarul acestui teritoriu al țării, dar să dea țăranului atât pământ cât poate să lucreze, și unelte, să poată lucra și să le plătească cu produse, dacă nu are bani. Terenul care nu se poate lucra îl ia statul, să aibă grijă și să-l lucreze el. Așa, l-a descurajat pe țăran dându-i pământ dar nu i-a dat utilaje. Acuma îi dă voie să vândă țăranul pământul și l-a vândut pe nimic, un hectar de teren pe un casetofon. Păi, domnilor, ce popor ne mai putem numi când nu ai proprietatea ta, nu ești proprietar nici pe pământul tău? Dacă am înțeles că mii de hectare de pământ agricol bun le-a fost vândut străinilor, aud zicând un senator la televizor: ce dacă, că pământul nu-l duce nimeni niciunde, el tot aici rămâne. Da, dar pământul nu mai e al tău, senatorule, e al lui, și produsul îl duce în țara lui și-l vinde ție.. Crescătorii de animale îmi spun acuma, noi vindem mieii cu 10 lei kilogramul și la Paște mieii noștri congelați ni-i vând străinii cu 25 lei kilogramul. Vă dați seama, aud că am primit carne în Țara Românească, congelată. De asta avem nevoie? Am desființat tot, suntem un popor de consumatori, nu mai producem nimic. Alții nu ne dau nimic, alții ne iau, domnule, asta-i părerea mea.
-Cine-ar putea să facă partizanat acum în România? Mai are nevoie România de partizani acum?
-Acum? Cred că ar avea nevoie. Dar, atunci când eu am fost un luptător anticomunist, aveam mare nădejde și speranță în ajutorul anglo americanilor, dar ei ne-au vândut rușilor. Toti spuneau că ne vor ajuta și ne vor scăpa de această fiară comunistă, de acest partid care ne-a luat tot ce am avut, și teren, și credință, și intelectuali. Eu, în pușcărie, am stat cu sute de oameni intelectuali care știau să vorbească 7-8 limbi.
-Aveți o urmă de îndoială privitor la tinerețea dvs., ați fi vrut să faceți mai mult?
-Nu-mi pare rău de nimic ce-am făcut, după toate suferințele mele. Sunt mândru că am luptat în organizație. Spre deosebire de deținuții politici, la mine a fost luptă deschisă, cu arma în mână, și nu o zi, patru ani. Nu-mi pare rău, îmi pare rău că am suferit și sufăr și acuma. După ce am venit de la închisoare învățătorii treceau departe de ușa bisericii, să nu-i vadă cineva că se duc la biserică, așa de învrăjbiți au fost. Eu nu mai ajung să văd Țara Românească așa cum doresc eu.
-Ce ar trebui făcut să se îndrepte lucrurile în țara noastră?
-Ca să se îndrepte lucrurile în țara noastră ar fi trebuit să ajungă la cârma țării un om mână de fier, cu toată echipa lui, să schimbe legile, care nu sunt bune, ăștia de au venit la putere au făcut legi în favoarea lor, au creat tot felul de favorizări în penitenciare…
Nu vor merge lucrurile bine, am avut mare nădejde în domnul președinte Klaus Iohannis, aștept să vedem unde și ce se va întâmpla…
-Unde vedeți România peste 10 ani?
-Mai rău și mai jos decât acum.
-Dacă o să avem nevoie de partizani, vă căutăm…
-Degeaba, la 86 de ani, mulțumesc lui Dumnezeu că sunt așa cum sunt și numai puterea lui Dumnezeu m-a ajutat din toate suferințele mele; eu n-am văzut puterea asta, dar am simțit-o, puterea divină, atunci când am fost patru ani de zile încercuit de 8 ori de securitate.
-Cum e pâinea de la Teregova față de cea de la Titerlești?
-Pâinea de acuma nu mai știu ce să zic, coaja conține nu știu ce chimicale, ar fi toxică, și mai știu eu ce, bagă ce bagă în pâinea asta de se întinde de parcă e cauciuc, nu sunt de acord cu pâine asta, mai degrabă fac mămăligă. Cum zicea cineva: POPORUL ROMÂN E MĂMĂLIGAR. Eu nu știu ce să spun, dar sunt dezamăgit.
-Tineretul are vreo șansă?
-Nu are cum să aibă șanse, că ne-a părăsit și s-a dus peste hotare să muncească, doctorii, profesorii, la fel. Cică nu avem bani. Noi avem bani, avem resurse, dar dacă ei fură banii, păi, Udrea, miliarde, ăla și ăla, la fel, au hotelurir conturi, miliarde de euro, acolo sunt banii. Noi avem bani dar sunt furați, legile nu sunt bine făcute. Hoțul trebuie băgat la pușcărie și recuperat prejudiciul. Sau, mai nou, se toarnă unul pe altul. Păi ce, noi avem nevoie de o țară de turnători? Nu pot să-i suport. Eu nu știu ce am făcut acum 20 de ani dar din dosarul meu de la securitate, datorită turnătorilor, văd că am făcut multe. Acuma e meserie și e și plătită, mai iau și bani pe treaba asta. Eu am fost salvat și numai datorită comportării mele în organizația colonelului Uță, depuneam un jurământ, unde era un paragraf: trădătorul se pedepsește cu moartea.
Nicolae Ciurică are 85 de ani și locuiește în Teregova, fiind ultimul supravieţuitor, ULTIMUL PARTIZAN AL ROMÂNIEI, din Caraș-Severin, al luptei anticomuniste. A luptat patru ani, în perioada 1950-1954, a scăpat din opt încercuiri, s-au tras asupra lui șase gloanțe, însă toate au trecut prin sacul cu merinde, iar unul a perforat Noul Testament, pe care îl avea în raniţă şi pe care îl păstrează cu sfinţenie şi în ziua de astăzi, fiindcă i-a salvat viaţa. Pentru toate acestea, a stat zece ani în închisoare.
