Protecția consumatorului este luată tot mai în serios la nivel global, însă, când vine vorba de sectorul jocurilor de noroc, doar 17 dintre cele 27 de state membre ale Uniunii Europene au implementat, până în 2025, un registru național de auto-excludere. România are propriul sistem lansat recent prin ONJN, încercând să țină pasul cu celelalte țări europene. Potrivit analizei realizate de Jucatorul.ro, procedura este în continuare birocratică, complicată pentru jucători și lipsită de o interfață digitală intuitivă.
În cele ce urmează:
- Introducem Indicele European de Responsabilitate, în care fiecare țară membră UE primește o notă de la 1 la 5 în funcție de cât de bine își protejează jucătorii.
- Oferim o analiză comparativă a României versus alte trei țări mature din punct de vedere legislativ în ceea ce privește auto-excluderea și jocul responsabil.
- Concepem o hartă utilă a procedeului de auto-excludere în cazul României versus Germania, Suedia, Marea Britanie.
Ceea ce reiese din datele analizate este lipsa unei direcții comune la nivel european. Deși jucăm cu aceleași riscuri, nu avem aceleași reguli. România trebuie să decidă: va rămâne într-o zonă gri sau va face eforturile necesare pentru a-și proteja jucătorii prin acțiuni concrete, dincolo de intenții bune? România a făcut pași importanți în protecția jucătorilor, dar procesul de auto-excludere rămâne printre cele mai complicate din UE. În lipsa unei platforme digitale unificate, aplicarea măsurii depinde adesea de operatori — un risc major pentru jucătorii vulnerabili.
Un scurt istoric al reglementărilor jocurilor de noroc din România:
Indicele De Responsabilitate În UE
Doar 17 din cele 27 de state membre UE au, în 2025, un registru național de auto-excludere. România a introdus recent un astfel de sistem, însă rămâne în urmă în privința accesibilității digitale și a aplicării uniforme. Pentru a evalua maturitatea reglementărilor în domeniul jocurilor de noroc, am creat Indicele European de Responsabilitate, bazat pe:
- Durata până la excluderea efectivă;
- Complexitatea procedurii (digitalizare, număr de pași, accesibilitate);
- Existența unui registru național centralizat, valabil pentru toate platformele licențiate (fizice și online).
Scorul final, între 1 și 5, reflectă gradul de protecție a jucătorului în fiecare stat. În cele ce urmează, vom lua în considerare scorul României, cât și câteva exemple pozitive și negative, pentru a ne crea o imagine de ansamblu asupra politicilor de responsabilizare în vigoare la nivel european.
România – Scor final: 3,5
În ultimii ani, România a făcut progrese importante în dezvoltarea cadrului de joc responsabil, dar implementarea practică este încă în curs de consolidare. Reglementarea efectivă a început abia în 2015, odată cu înființarea Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc (ONJN), așadar multe inițiative de protecție a jucătorilor sunt relativ recente. În prezent, auto-excluderea la nivel național se finalizează în maximum o zi lucrătoare, dacă cererea este transmisă corect de operator.
Totuși, procesul implică:
- fie deplasare fizică la ONJN;
- fie trimiterea prin e-mail cu semnătură calificată;
- fie autentificare notarială;
- fie cerere depusă direct la operator (care e obligat să o transmită la ONJN) – de menționat că această opțiune nu este totuși ideală, având în vedere că au fost deja semnalate cazuri în care operatorii individuali nu au transmis cererile în timp util către ONJN.
În acest context, este de dorit ca fiecare jucător să comunice în mod direct cu autoritatea ONJN mai degrabă decât să implice operatorii de jocuri de noroc. Câteva din măsurile recente pentru a proteja jucătorii vulnerabili:
- Fondul ”Joc Responsabil” – operatorii licențiați sunt obligați să plătească anual sume considerabile către acest fond menit să protejeze jucătorii, însă un raport din 2024 a arătat că banii au rămas neutilizați. Practic, deși până în 2023 statul a colectat deja aprox. 3,5 milioane euro în acest fond, aceștia nu au fost transformați încă în programe concrete pentru cei aproximativ 100.000 de români dependenți de jocuri de noroc, conform ultimului studiu relevant, din 2016, realizat de GfK.
- Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) a impus recent un nou cod de reglementare a publicității agresive – una dintre cele mai severe măsuri este interzicerea apariției persoanelor publice în reclamele la jocuri de noroc. Cu toate acestea, măsura a fost publicată în Monitorul Oficial la 8 iulie 2025, iar măsurile ar urma să fie implementate concret abia în 90 de zile de la această dată.
Una din principalele probleme ale României o reprezintă lipsa unei platforme digitale centralizate pentru toate cazinourile. În momentul de față, după procesarea și validarea cererilor, ONJN trimite manual baza de date cu jucătorii autoexcluși via email tuturor operatorilor de jocuri de noroc licențiați. Autoritatea plănuiește să implementeze o astfel de platformă, însă până în momentul de față acțiunile concrete se lasă încă așteptate. În acest context, rezultatul auto-excluderii, mai ales la nivel de operator fizic, rămâne de multe ori la voia întâmplării. De ce? În lipsa unei platforme informatice unificate, operatorii fizici trebuie să verifice manual lista celor auto-excluși și să își asume responsabilitatea de a identifica toți jucătorii care le trec pragul. În mod real, acest lucru nu se întâmplă încă, existând cazuri de auto-excluși care au putut continua să joace în majoritatea sălilor fizice. Un alt minus în dreptul României este lipsa de date și studii transparente despre impactul social al jocurilor de noroc, față de alte state membre UE, care investesc în rapoarte periodice și statistici detaliate despre comportamentul de joc al populației.
În concluzie, scorul final al României este unul mediu: punctează bine datorită existenței unui cadru legal și a unor inițiative, dar nota este trasă în jos din cauza implementării incomplete și lipsei unei strategii coerente. Așteptarea este ca, pe măsură ce Serviciul „Joc Responsabil” își va demara activitatea folosind fondurile colectate, finanțând linii de helpline, ședințe de consiliere, campanii de conștientizare și studii sociologice, situația să se îmbunătățească, iar scorul să crească în viitor.
Exemple Negative – Țări cu Scor Mic
Franța – Scor final: 3. În ciuda așteptărilor, Franța are o procedură greoaie. Deși ANJ oferă o platformă online, verificarea se face telefonic, iar confirmarea se trimite prin poștă. Durata procesului poate ajunge la 2 săptămâni.
Cifrele sunt îngrijorătoare: conform unui studiu din 2020, peste 1,4 milioane de francezi prezintă risc de dependență, dintre care 400.000 sunt deja considerați dependenți patologici. Recent, Autoritatea Națională de Jocuri (ANJ) și-a propus să introducă limite de pierdere pentru jucătorii tineri, cu vârste cuprinse între 18-25 ani, și sisteme algoritmice de depistare a jocului excesiv, însă aceste măsuri sunt planificate abia pentru anul 2026. În concluzie, observăm că, deși cadrul de reglementare există, implementarea practică a măsurilor de joc responsabil nu reușește să țină pasul cu expansiunea pieței, fiind nevoie de eforturi suplimentare pentru a reduce prevalența ridicată a jocului problematic.
Bulgaria – Scor final: 2,5. Deși are un registru centralizat gestionat de Agenția Națională pentru Venituri, durata aplicării excluderii poate ajunge la 30 de zile. Complexitatea este ridicată, fiind necesară fie deplasare fizică, fie semnătură digitală avansată.
Aplicabilitatea practică este destul de slabă: în multe săli fizice nu se verifică identitatea jucătorilor, iar auto-exclușii reușesc uneori să continue jocul. Scăderea duratei minime de excludere la doar 30 de zile (temporar, în 2023) a fost intens criticată. În ciuda revenirii la 1 an în 2025 și a interzicerii recente a publicității, lipsa digitalizării și controlul slab mențin scorul sub medie. Prin comparație cu alte țări UE care oferă procese rapide, centralizate și digitale (ex. Suedia sau Marea Britanie), Bulgaria rămâne în urmă, fiind nevoie de eforturi suplimentare în această direcție.
Exemple Pozitive – Țări cu Scor Mare
Italia – Scor final: 5. Italia oferă un sistem aproape ideal:
- Auto-excluderea este instantanee;
- O cerere completată pe orice platformă este transmisă automat către registrul unic ADM, iar accesul la toate site-urile licențiate este blocat imediat.
Din 2018, publicitatea jocurilor de noroc este complet interzisă – o restricție unică în UE. În plus:
- A fost redus drastic numărul de aparate de joc;
- Sunt impuse limite obligatorii de depunere;
- Fiecare jucător trebuie să seteze limite la crearea contului.
Prin digitalizare, prevenție și restricții clare, Italia demonstrează că o piață de jocuri masivă poate fi și responsabil reglementată.
Germania – Scor final: 4,5. Situația din Germania este una specifică: statul și-a reformat radical legislația abia recent, după ani în care reglementarea a fost fragmentată la nivel de land. În 2021, Tratatul Interstatal privind Jocurile de Noroc a creat un cadru unificat care a adus Germania în rândul tărilor cu politici stricte de protecție a jucătorilor.
Auto-excluderea se face aproape instant prin sistemul OASIS, obligatoriu pentru toți operatorii. Excluderea poate fi inițiată:
- Direct din contul de jucător, cu efect imediat;
- Sau prin cerere depusă la Consiliul Regional, variantă mai birocratică.
Puncte forte:
- Limită legală maximă de 1000 € pe lună per jucător, aplicată la nivel național;
- Interdicții de publicitate în intervale orare și în timpul evenimentelor sportive live;
- Notificări automate de realitate în timpul jocului.
De menționat că statul s-a sesizat după o perioadă îndelungată lipsită de reglementări unitare, demonstrând că deficiențele se pot corecta rapit dacă există voință politică și consens între landuri. Modelul german este acum unul tehnic, preventiv și integrat – o combinație rar întâlnită. Analiza Indicelui de Responsabilitate în UE oferă o imagine extrem de diversă a politicilor de joc responsabil, în care viziunea și voința politică joacă un rol decisiv. Țările care s-au sesizat din timp în ceea ce privește riscurile jocurilor de noroc se regăsesc în vârful clasamentului, însă cele care fie au lăsat industria să se autoreglementeze un timp îndelungat, fie nu au luat măsuri concrete și coerente au obținut scoruri mai modeste. Ceea ce este important de notat este că mărimea sau gradul de dezvoltare al unei țări nu garantează neapărat performanța în protecția jucătorilor: state mici precum Letonia și Lituania au depășit, spre exemplu, economii mari precum Franța. Cel mai important de reținut este că un cadru legal bun nu este suficient pentru a garanta protecția jucătorilor; acesta trebuie acompaniat și de o implementare serioasă și eficientă. Cazurile României și Franței servesc ca exemple în acest sens. Pe viitor, pe măsură ce digitalizarea sporește accesibilitatea jocurilor de noroc, provocările vor crește, ceea ce înseamnă că și autoritățile de reglementare vor trebui să fie în alertă și să vină cu noi cadre legale care să asigure protecție și sprijin cetățenilor. În acest sens, este necesar ca statele UE să colaboreze pentru a ridica standardele de responsabilitate la un nivel comun înalt.
