COLŢU PINGUINULUI

Lume, lume, soro lume, iată că am revenit, după o pauză în care am testat reacţiile lui tanti Nuţa Cucu, această perversă observatoare a traiului meu de zi cu zi, nu de alta, dar o spionez şi eu, uneori, de după perdeaua biroului meu de la etajul proprietate personală. Şi pot să vă spun, cu mîna pe pipotă (că inima e deja rezervată unei persoane de sex feminin, ca să nu zic sexul slab, că se interpretează), deci, pot să vă spun că mi-a fost dor de toate dorurile voastre, că de cînd cu ploaia asta nici nea George de la teve nu mai are spor cu doruleţu lui torenţial, trăiască eterul!
În lipsa mea s-au cam întîmplat multe; uite, de exemplu, la Orşova se vorbeşte de debarcarea lui nea Manea, primarele, care cică nu mai corespunde, nu că nu şi-a făcut pensiune ca Brăgaru, ci din pricină de ANI, agenţia aia care nu te iartă şi nu te uită, dar şi din alte cauze, care ţin de nişte bani. Eu, personal, nu cred în varianta cu o primăriţă, că mi-a zis şi tanti Nuţa Cucu: „Meştere (ori e nebună, ori face pe nebuna, că eu-s MAESTRU!), cică o damă bine-nfiptă, ca panseluţa-n asfaltul oraşului, face exerciţii de dicţie şi de port al eşarfei cu tricolor, pe ce parte s-o pună, ce zici matale, îi dai vreo şansă?“ Drept să spun, la fomeile astea care pleacă de-acas prin alte case nu prea le dau şanse, că-s păţit, dar la un pahar de vin am observat că primul cap care cade este al masculinului împricinat, sau al părţii vătămate, cum ar zice organele domnului Ştefan, pe care au început să-l poreclească pedeliştii din aripa liberală „dottore Pontea“. Doamne, tu ăla de Sus, mici şi răi au ajuns portocaliii ăştia, galbeni de furie că le-a luat Duicu faţa şi-acum îi tratează cu oglinda retrovizoare a jeepului Grand Cherokee. Ăsta da, indian, mînca-ţi-aş, ţine la teritoriul lui, nu ca ăştilalţi care fură (fură e cu sens, aicea, să nu mă-nţelegeţi greşit, de „au fost“) pînă mai ieri-alatăieri cocoţaţi prin scaune şi cu mîinile-n pensiile oamenilor bătrîni, nevoiaşi şi singuri pe lume, cum mă simt şi eu cîteodată.
„Tanti, lasă naiba sufleurile astea gen Meştere, cu care crezi că mă impresionezi, şi fii atentă aicea la mine, că ce-ţi spun acuma e secret de stat în casă. Cică Dan Diaconescu a dat pe goarnă numărul 544 la care să sunăm să vedem dacă ne ascultă serviciile…“
„Meştere, înnebunişi sau îmbătrînişi? 544 e legea aia care-ţi dă informaţiile moka…“
„Mă laşă să epiloghez ce am de spus, că nu degeaba-s scriitor?! Deci, am sunat la numărul ăla şi o vocea suavă, caldă, ca a unui organ în uniformă, m-a întrebat: „Auzi, dragă, vrei să te-ascult? Ai ofuri, îţi pîlpîie alarma ori ţi s-au înecat corăbiile de m-ai sunat direct, aşa? Dacă eşti singur acasă, apasă tasta 1. Dacă nu, apasă tasta 2 şi spune singur la cine eşti acasă, golănaş mic cu aere de fangosit ce eşti, bendeacul meu rătăcit…“
N-am mai apăsat nici o tastă, că am smartfon, da bleaga aia n-avea habar, aşa că am închis şi-am aşteptat să mă sune ea.
Ei bine, de-atunci nu mai scap de tanti Nuţa Cucu, doarme jos, lîngă patul meu ca un heleşteu, cu urechile ciulite pe silenţios, să nu deranjeze undele serviciilor care stau cu eterul pe mine. Stăm amîndoi, noapte de noapte, şi aşteptăm să se facă lumină şi pe uliţa noastră. Adică să ne bage şi pe noi serviciile-n seamă, că prea ştim multe.
Sper să nu-mi crească mustaţa mai mult decît o am acuma, că riscaţi să nu mai aveţi ideal în viaţă, al vostru
PINGUINU CU MUSTAŢĂ