Avertisment. M-am g\u00e2ndit s\u0103 aduc \u00een fa\u0163a cititorilor aceste impresii de c\u0103l\u0103torie, concepute sub forma unei scrisori adresate, la vremea respectiv\u0103, Doamnei Profesoare Rodica B\u0103rbat, de la Universitatea din Timi\u0219oara. Am \u0163inut s\u0103-i scriu r\u00e2ndurile de mai jos, ca semn de respect pornind de la o emo\u0163ie cultural\u0103 pe care d\u00e2nsa, cu amici\u0163ie, mi-o \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ise.<\/p>\n
Drobeta- Turnu Severin
\nOctombrie, 2012<\/p>\n
Doamn\u0103 Profesoar\u0103,<\/p>\n
Totul a pornit de anul trecut, c\u00e2nd am f\u0103cut, \u00eentr-un grup \u00een care \u00een majoritate eram dasc\u0103li, o excursie la Belgrad. \u0218i de la Severin \u0219i de la Timi\u0219oara capitala Serbiei nu este foarte departe. Cu at\u00e2t mai mult m\u0103 interesa excursia aceea, cu c\u00e2t eu acum lucrez la o pies\u0103 de teatru pornind de la r\u0103zboiul din Iugoslavia.
\nLa \u00eencheierea excursiei, i-am spus colegului meu, care se ocupase de organizarea ei, c\u0103 ar fi cazul s\u0103 se ocupe \u0219i s\u0103 mergem \u0219i un pic mai departe, la Viena. La \u00eenceputul lui septembrie am primit documenta\u0163ia. M-a apucat ame\u0163eala. Nu era vorba de bani, care, oricum, nu vor fi niciodat\u0103 destui, ci de perspectiva de a ajunge \u00een ora\u0219ul \u00eemp\u0103r\u0103tesei Sissi, pe care am descoperit-o prin Emil Cioran.
\nLocuiam la Timi\u0219oara la un ardelean din Lancr\u0103m! pe strada Luceaf\u0103rului! pe l\u00e2ng\u0103 pia\u0163a Doina. \u00cen camera mea am g\u0103sit o carte ap\u0103rut\u0103 la Humanitas, Convorbiri cu Cioran. Unul dintre interviuri purta titlul Sissi sau vulnerabilitatea. Cioran o admira pe \u00eemp\u0103r\u0103teas\u0103 din perspectiva problemelor psihice pe care aceasta le-a avut.
\nAstfel am ajuns s\u0103 m\u0103 intereseze \u0219i pe mine figura ei \u0219i, implicit, Viena. Mai mult, mai citisem o carte splendid\u0103 a lui Jacques Le Rider despre \u00eenceputul fabulos al secolului vienez. La care am al\u0103turat \u0219i pl\u0103cerea de a admira, \u00een albume, lucr\u0103rile lui Gustav Klimt.
\nS-a mai ad\u0103ugat o anume febrilitate pe care am observat-o la dumneavoastr\u0103 pe c\u00e2nd v\u0103 preg\u0103tea\u0163i s\u0103 merge\u0163i acolo \u0219i avea\u0163i parte de foarte rom\u00e2ne\u0219ti \u0219icane. Era\u0163i ca o adolescent\u0103 c\u0103reia \u00eenc\u0103 nu-i sosise rochia de bal \u0219i \u00ee\u0219i fr\u0103m\u00e2nta m\u00e2inile \u00een pragul unei crize de pl\u00e2ns. Scrisoarea mea \u00ee\u0219i are sorgintea \u00een \u00eent\u00e2mplarea aceea, pe care memoria mea emo\u0163ional\u0103 nu o poate uita.
\nM-am \u00eembarcat \u00een autocar vineri, 28 septembrie la orele 18, sta\u0163ia fiind la c\u00e2teva sute de metri de blocul \u00een care locuiesc. Drumul p\u00e2n\u0103 la Timi\u0219oara a fost un fleac, mi se p\u0103rea c\u0103 zbur\u0103m. Am f\u0103cut un popas la Piatra Scris\u0103, unde este \u00eenmorm\u00e2ntat prietenul nostru Dan Emilian Ro\u0219ca. Am ajuns la Timi\u0219oara \u0219i am aflat c\u0103 urma s\u0103 ie\u0219im din \u0163ar\u0103 pe la S\u00e2nicolau, adic\u0103 pe traseul pe care eu f\u0103cusem naveta ani de zile, la \u0218andra. Era deja noapte, n-am v\u0103zut dec\u00e2t biserica din mijlocul satului.
\nIe\u0219irea din \u0163ar\u0103 a fost ca o adiere. Mul\u0163i adormiser\u0103 \u00een autocar, vame\u0219ii au fost c\u00e2t se poate de discre\u0163i. Eu am fost treaz aproape tot drumul, constat\u00e2nd cum, peste unguri, care au o obsesie secular\u0103 a uzului limbii lor, se pr\u0103v\u0103liser\u0103 \u00een por\u0163ii uria\u0219e reclamele agresive ale Occidentului. Nicio mil\u0103. Din 20 de firme, nici 10 nu erau \u00een ungure\u0219te.
\nSpre diminea\u0163\u0103 am adormit. M-au trezit ceilal\u0163i c\u00e2nd am intrat \u00een Austria \u0219i am oprit la o benzin\u0103rie, de fapt un complex cu mici magazine, restaurant, bar, unde erau oameni care la 5 diminea\u0163a luau masa. Ne-am dus la o toalet\u0103 unde se pl\u0103tea, cu toate c\u0103 era a localului. N-aveam m\u0103runt, a\u0219a c\u0103 am primit un euro de la o coleg\u0103 profesoar\u0103, cunoscut\u0103 pe drum. Pot zice c\u0103 am intrat \u00een Occident direct dator, cum \u00eei st\u0103 bine unui est-european adev\u0103rat.
\nN-am mai adormit \u0219i am fost tot timpul foarte atent la locurile cu totul noi care ap\u0103reau de-o parte \u0219i de alta a drumului. Era o lume doar visat\u0103 p\u00e2n\u0103 atunci, cunoscut\u0103 doar din pove\u0219tile altora. Era Occidentul, mirajul tuturor timi\u0219orenilor, o lume organizat\u0103 de nem\u0163i, cum numai ei \u0219tiu s\u0103 o fac\u0103.
\nAm intrat \u00een zona Vienei diminea\u0163a devreme, cu aburi pe apele Dun\u0103rii, cu un pic de cea\u0163\u0103 \u0219i am \u0219tiut c\u0103 vom avea parte de o zi minunat de frumoas\u0103. Ora\u0219ul era \u00eenc\u0103 adormit, doar pe \u0219osele era aglomera\u0163ie, chiar dac\u0103 ora aceea nu ar fi l\u0103sat o asemenea b\u0103nuial\u0103. Am remarcat cl\u0103dirile mari, care, chiar dac\u0103 erau destul de departe ap\u0103sau cu volumele lor ochiul.
\nS-a considerat c\u0103 am ajuns prea devreme, mie mi-a pl\u0103cut grozav lucrul \u0103sta. Casele \u00eencremenite, ca \u0219i c\u00e2nd n-ar fi fost locuite, nemi\u0219carea ora\u0219ului, cum s-ar zice, nu circula nici l\u0103pt\u0103reasa, m-au impresionat mult. Am mers o bun\u0103 bucat\u0103 de drum de-a lungul Dun\u0103rii, \u00een amonte, astfel \u00eenc\u00e2t am avut ocazia s\u0103 admir ambarca\u0163iunile ancorate, unele dintre ele pl\u0103c\u00e2ndu-mi nespus. N-am mai r\u0103mas totu\u0219i cu gura c\u0103scat\u0103 ca \u00een portul Pireu, \u00een Grecia. Acolo priveam siderat vasele de croazier\u0103 \u00eenalte c\u00e2t blocurile \u0219i, ceea ce m\u0103 intriga, era viteza grozav\u0103 cu care se deplasau \u0219i felul \u00een care treceau at\u00e2t de aproape unele de altele.
\nAm mers \u00eentr-o p\u0103dure, pe un deal din apropiere, un loc superb, pentru c\u0103 se vedea panorama ora\u0219ului, aveau \u0219i instrumente de observa\u0163ie la distan\u0163\u0103, dar, repet, mi-a pl\u0103cut c\u0103 nu era public pe-acolo. Doar o c\u0103lug\u0103ri\u0163\u0103 care era \u00eentr-o biseric\u0103 catolic\u0103 polonez\u0103, din c\u00e2te am \u00een\u0163eles. \u0218tiam de contribu\u0163ia polonez\u0103 la asediul Vienei, c\u00e2nd i-au alungat pe turci \u0219i mai \u0219tiam \u0219i c\u0103 un corp de oaste moldovean\u0103 fusese parte a asediatorilor. Chiar \u0219i Eminescu vorbe\u0219te despre eveniment \u00eentr-o poezie postum\u0103 mult iubit\u0103 de cunosc\u0103tori \u0219i stima\u0163i consumatori, pentru c\u0103 zugr\u0103ve\u0219te un domnitor al Moldovei chefliu \u0219i h\u00e2tru.
\nAcolo, pe o banc\u0103, eu am luat micul dejun din traist\u0103, foarte m\u00e2ndru c\u0103 un pui de g\u0103in\u0103 de la D\u00e2lma, de unde sunt eu de la \u0163ar\u0103, a avut onoarea s\u0103 fie m\u00e2ncat(pe jum\u0103tate) la o a\u0219a distan\u0163\u0103 \u0219i \u00eentr-o asemenea minunat\u0103 \u00eemprejurare. A trebuit s\u0103 ne lu\u0103m m\u00e2ncare din Rom\u00e2nia, ca s\u0103 n-o cump\u0103r\u0103m cu bani grei \u00een Austria. A\u0219a c\u0103 fiecare \u0219i-a pus ro\u0219ii, ardei, pateu, ca\u0219caval, fructe sau ce i-a mai venit \u00een minte. Eu mi-am pus \u0219i o ditamai sticloan\u0163a de ap\u0103 mineral\u0103 de doi litri \u0219i jum\u0103tate, de\u0219i \u0219tiam c\u0103 n-o s\u0103 beau numai ap\u0103 \u00eentr-o a\u0219a excursie. Am rugat pe cineva s\u0103-mi fac\u0103 \u0219i o fotografie \u00een acel loc \u00eenc\u0103 departe de ora\u0219ul imperial.
\nTrec\u00e2nd pe l\u00e2ng\u0103 gara din Viena, mi-am adus aminte o \u00eent\u00e2mplare \u0219i le-am spus-o fetelor din autocar, care s-au amuzat grozav. Mie mi-a povestit-o \u00een studen\u0163ie Claus Arie\u0219anu. C\u00e2nd a luat Nichita premiul Herder, s-a dus \u00een lag\u0103rul transfugilor \u0219i a dat c\u00e2te o floare(o fi fost 8 martie?) tuturor rom\u00e2ncelor. Cei care fugeau din \u0163ar\u0103 erau mai \u00eent\u00e2i interna\u0163i \u00eentr-un fel de carantin\u0103, \u00eenainte de a lua drumul Occidentului. Probabil se f\u0103ceau verific\u0103ri s\u0103 nu fie spioni. La \u00eentoarcerea spre Rom\u00e2nia, pe peronul g\u0103rii din Viena, Nichita \u00eel \u00eent\u00e2lne\u0219te pe Ioan Alexandru. Sigur euforic \u00eel \u00eentreab\u0103: \u201eB\u0103 Ioane, unde ai fost, m\u0103? Am avut bani…\u201d Cu siguran\u0163\u0103, el cheltuise la blan\u0103 to\u0163i banii pe care \u00eei primise de la austrieci.
\nUrm\u0103toarea oprire a autocarului \u2013 \u0219i cea mai important\u0103 etap\u0103 a c\u0103l\u0103toriei – a fost la Palatul Sch\u00f6nbrunn. V\u0103zusem de multe ori edificiul la televizor, v\u0103zusem \u0219i un album cu \u00eenc\u0103perile sale, dar aproape nu-mi venea s\u0103 cred c\u0103 eu m\u0103 aflu acolo, unde au tr\u0103it \u00eemp\u0103ra\u0163ii \u0219i de unde au condus, mai bine sau mai r\u0103u, un imperiu. M-a speriat, \u00een perspectiv\u0103 istoric\u0103, ideea de imperiu, de popoare conduse sub un singur sceptru, fiecare cu tr\u0103s\u0103turile sale \u0219i fiecare dorind \u00een secret eliberarea.<\/p>\n
(Va urma)<\/p>\n
Mihai Octavian IOANA<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Avertisment. M-am gândit să aduc în faţa cititorilor aceste impresii de călătorie, concepute sub forma unei scrisori adresate, la vremea respectivă, Doamnei Profesoare Rodica Bărbat, de la Universitatea din Timișoara. Am ţinut să-i scriu rândurile de mai jos, ca semn de respect pornind de la o emoţie culturală pe care dânsa, cu amiciţie, mi-o împărtășise. […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[6],"tags":[2812,2189,2811,767,1966],"class_list":["post-6739","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura","tag-calatorie","tag-mihai-octavian-ioana","tag-palatul-schonbrunn","tag-scriitor","tag-viena"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.cronicadeseverin.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6739","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.cronicadeseverin.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.cronicadeseverin.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.cronicadeseverin.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.cronicadeseverin.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=6739"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/www.cronicadeseverin.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6739\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.cronicadeseverin.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=6739"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.cronicadeseverin.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=6739"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.cronicadeseverin.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=6739"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}