Într-un oraş aşa micuţ cum este Severinelul nostrum drag, te-ntâlneşti cu alde cetitorii imediatără. Unii dintre ei, jmekerii din tot raionu’, din Grand şi Pantelimonu’… dumaliră dăspre texteu’ de saptămâna trecută cam aşa: ”Bei, tu eşti pe invers, eşti pă naşpa… eşti criticist… Aidi, bre… dă-o şi tu pă system, pă pozitiv…” Geaba am încercat io să le esplic pretinilor mei că nu fusesem critic, mai dă loc, dă timp, dă mod, că fusese aşa un fel de reglare a tirului, oţâră de esperiment nenicăăă… Ăia au ţinut-o p’a lor. Ei, şi k să fiu pozitiv, aşiea vrea cetitorii mei dă Cartier, numai ceasuri de la ei poartă la mînă, cân’ vine băjeţii dă la muncă dă-n Franţia, declar sus şi tare – k să nu mai am dă coteală!- sunt şi voi fi pozitiv în toate textile mele. Pă, bune.
Acu’, dacă tot se nimeri tema asta, ţin să vă spui k nu mă mai prindeţi cu ocaua mică, ce să mai zic de aia mare, nu o să mai bag joarda printre gard. O să fiu un admirator mut la toate câte se-ntâmplă în jurul meu. Deci!
Viaţa asta este mishteaux. Totul este să ai umor din gros şi să te ţină brăcinarele. Moda, par esemplu!, ieste ceva fără de care nu se poa’… Moda e-n toate, e-n cele ce îs, în cele ce mâine vor râde la soare, fără modă nu ie modru. De sus până jos, de la al cu ţâţa-n gură, pîn la ăl cu barba sură…toţi şi –mai ales- toate ieste la modă.
Moda tinerilor, ieste beton!… iele sunt parcă den tabloidoase, iar ei par a fi nişte pârţari care nu cunosc regulile pârţăriei. Prin şcoli vezi eleve care par a fi profesoare şi profesoare care par a fi piţipoance. Băieţii, o categorie pe nedrept uitată, au bluji strâmţi pe craci, hăinuţe strâmte pe trup şi freze de copilaşi de ţâţă. Ei, aşa ar fi normal să fie, trebuind să fie de puţă. Papucei în picioare şi tururile pantalonilor lăsate pân’ la genunchi. Se numesc, pentru cine nu ştie la modă, pantaloni cu căcău. Aşa se numesc, ce vreaţi???… foarte tare, nenică. Nu contează că sunt cu creeraşii precum coala de A4, lucioşi şi velini, contează că îs la modă. Moda este zeu’ acestei generaţii. Foarte mishteaux!!!!!
Moda în politică nu mai vorbesc. tre’ să fii atent să nu ţi-o tragă alţii în freză şi să rămâi cu conturile goale. Goale tre’ să fie gagicile care-i însoţesc pe oamenii politici. Adevărţii oameni ai muncii. Restu’ populaţiei stă la mila lor. Dacă pănă şi Boc avea o gagică. Este drept c-o luase de la circ. Numai acolo găsise o pitică perfectă pentru nivelu’ său pulitic. Scuze. S-a strecurat o eroare de greşală, dă tipar. Moda în politică o reprezintă un cioban care este mare compositor de muzică. Se numeşte Iohan Sebastian Mybach. Este aşa la modă încât nu trece o seară fără el la tembeliziunile capitaliste. Adecă, de la capitală. Apoi, o tradiţie veche, aşiea am văzut la o tembelizie locală k se zice, este ridicatu’ cu mascaţi. Se joacă în cât mai mulţi participanţi, apoi cel ridicat este eliberat pen’ că procu., sau jude. au fost loviţi direct la dambla de moda justiţiei libere. Liberă de orice judecată. K, aşiea se zice: justiţia este oarbă, este mută, are ifcatu’ mărit, suferă dă polmoni şi are şi un rinichi lipsă, deh… aşa-i la modă… Un fraier care dă cu jula la un bancomat, este luat şi…reciclat. Învaţă, la şcoala de ciumegi, un amănunt important: guvernul îi urăşte pe hoţi pentru k nu acceptă concurenţa!… Un politicos dă-n Şparlament subţine valoarea ţării, iel nu dă şmanglă…
O modă foarte cool şi proastăpă a apărut de câteva săptămâni în Romanika: plimbatu cu curca. Se ia o curcă, se leagă de gât cu un lanţ bengos, se plimbă prin cluburile de fiţe, se apare le teve pe chestia asta şi romanaşii uită dă necazuri. Foarte tare, nenicăăă… Vedeţi, îs foarte pozitiv!
Iar la noi în oraş moda ieste să se ia o profesoară, să se plimbe pe la unii, pe la alţii, cu un trust de presă legat cuzgardă şi să se pună întrebarea: ”Care vrei să cumperi o televizuină?” Ăsta-i stilu’ Prada! Cu cât prada este mai mare cu atât modistele îs mai zgârcite. Cân’ iera isprăvnişeasă credea k aşa o să fie 4 ever! Da’, s-a-şelat. Că asta ie: moda ie crudă. Criza este cât capra iar capra nu ştie nici acu’ dacă este animal sau poziţie. Cân’ iera mare mogulă n-o durea nici în… mixer. Da’, acumaaa… cân’ tre să ia de la ciorap. Doaareeee… rău de tot. Vorba lu’ comisaru’ Moldovan: ”N-am ştiut că doare aşiea die rău… m-au ars!” Aşiea-i moda pi la noi: dacă faci o nashparleală, te lauzi cât poţi dă mult. Ajungi erou naţional. Mai ales dacă-ai jmekerit ”Trofeu’ calităţii”. Însă, dacă faci ceva, cât-de-cât bine, te pui şi dărâmi pe motiv că ai uitat cifru la seifu’ cu marafeţi, din vila dă pe malu’ fluviului. Ăia-i mulţi şi re-tasaţi!
Să pamfletaţi bineeee!!!!!..
Colecţia de iarnă-vara: casa de modă Văru Sace
Drepturi de autor © 2023 | Temă WordPress de MH Themes
Lasă un răspuns