Decorație străină conferită în 1893 prefectului județului Mehedinți

Laurențiu-Ștefan Szemkovics

Prin adresa nr. 23.198 din 8 decembrie 1893, ministrul Afacerilor Străine îl informează pe ministrul de Interne că regele Alexandru I al Serbiei a conferit lui Al. Tarra, prefectul județului Mehedinți, precum și altora, Ordinul Takovo în gradul de Comandor. Odată cu această adresă îi transmite brevetele și însemnele decorațiilor, rugându-l „a le face să se remită destinatarilor contra adeverințelor de primire ce le însoțesc și care se vor înapoia semnate în regulă, Departamentului meu”.

Apoi, ministrul de Interne, îl informează, prin adresa nr. 58.159 din 10 dec. 1893, pe prefectul județului Mehedinți despre decorație, despre faptul că îi trimite odată cu aceasta „atât brevetul, cât și însemnele acelui Ordin” și îl roagă să-i înapoieze „semnată în regulă, adeverința de primire ce le însoțește”.

Apelând la faleristică, la heraldică și la sigilografie, prezentăm descrierea distincției onorifice și reproducerile grafice care provin de la Arhivele Naționale Istorice Centrale, Ministerul de Interne – Div. Adm. Centrale, dosar nr. 46/1893 (documentele) și de la Muzeul Național de Istorie a României (decorația). Ordinul Takovo a fost instituit pentru a sărbători 50 de ani de la a doua răscoală antiotomană izbucnită în Serbia, în satul Takovo, condusă de Miloš Obrenović (1780-1860). Prințul Mihailo Obrenović al III-lea al Serbiei, fiul și succesorul prințului Miloš, a instituit în 1865 Crucea, iar apoi, prințul Milan al II-lea Obrenović l-a ridicat, în 1878, la rangul de Ordin.

Crucea ordinului constă dintr-o cruce a Sfântului Andrei care broșează peste o cruce de Malta emailată alb, bordată auriu, cu cele opt vârfuri terminate în câte o sferă mică, aurie, ambele cruci broșând peste o coroană de palmier verde. Pe avers, pe centru, este un medalion rotund, smălțuit roșu, cu inițialele prințului Mihailo Obrenović „MO” surmontate de o coroană princiară și având dedesubt cifra romană „III”, totul aurit. Medalionul este înconjurat de o panglică albastră, cu marginile argintii, terminată în cozi de rândunică în partea de jos, în care s-a scris, cu litere, de asemenea, argintii, legenda în limba sârbă:

(PENTRU CREDINȚĂ PRINȚULUI ȘI PATRIEI). Pe revers, într-un medalion rotund, roșu, cu marginea aurie, stema Serbiei: scut dreptunghiular, cu talpa în ogivă, împărțit în patru de o cruce cantonată de patru amnare adosate două cu două. Scutul este înconjurat de două ramuri dispuse semicircular și încrucișate, în partea de jos, în săritoare. Compoziția heraldică este așezată într-un pavilion prins, în partea de sus, sub o coroană princiară, totul auriu.

Întreaga compoziție este surmontată de o coroană închisă, de al cărei glob crucifer se prindea, printr-un inel, panglica de culoare roșie, cu o bandă albă și o bandă albastră pe fiecare margine. Comandorii purtau la gât însemnele atârnate de aceeași panglică amintită mai sus, de o lungime egală cu periferia gâtului.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*