Decorație acordată comandantului Companiei de Jandarmi Mehedinți (1924)

de Laurențiu-Ștefan Szemkovics

Urmare a raportului ministrului Afacerilor Străine, cancelar al Ordinelor, nr. 36.310, regele Ferdinand I a semnat la Sinaia, în 9 iulie 1924, decretul nr. 2.335 (aflat la Arhivele Naționale Istorice Centrale, Ministerul Afacerilor Externe – Cancelaria Ordinelor, dosar nr. 262/1924), prin care acorda locot. Popescu Marius, comandantul Companiei de Jandarmi Mehedinți, precum și altora, Crucea „Serviciul Credincios” clasa I-a.
Prezentăm, apelând la faleristică, la heraldică și la sigilografie, descrierea decorației, descrierea stemei României de la 1872 și reproducerile grafice ce provin de la Batalionul 47 Comunicații și Informatică „General Nicolae Petrescu” din Buzău și de la Arhivele Naționale Istorice Centrale din București (Comisia Consultativă Heraldică, dosar nr. 3).
Crucea „Serviciul Credincios”, instituită în anul 1906, cu ocazia sărbătoririi jubileului de 40 de ani de la urcarea pe tron a regelui Carol I, s-a conferit pentru a recompensa serviciile militare și civile aduse statului în toate ramurile activității publice.
Conform Regulamentului pentru instituirea Crucii și Medaliei „Serviciul Credincios”, sancționat prin Decretul regal nr. 3.507 din 11 octombrie 1906, aflat, sub formă de copie, la Arhivele Naționale Istorice Centrale (Ministerul Afacerilor Externe – Cancelaria Ordinelor, dosar nr. 642), Crucea „Serviciul Credincios” cuprindea două clase: clasa I (de metal galben) și clasa a II-a (de metal alb). Crucea era o piesă de metal, cu diametrul de 32 mm și grosimea de 2,5 mm. Se prezenta sub forma unei cruci cu brațele care se lățeau spre extremități, cu capetele terminate în acolade, încărcate, fiecare, cu câte o frunză de stejar; între brațe, raze convergente, descrescătoare de la mijloc către margini.
Pe avers, pe centru, gravată în excizie într-un medalion rotund, stema țării de la 1872 (fără pavilion), iar pe revers, de asemenea, într-un medalion rotund, între două ramuri de laur și de stejar, așezate circular și prinse jos cu o fundă, inscripția gravată tot în excizie, pe două rânduri: SERVICIU / CREDINCIOSU.
Stema României de la 1872 (Legea pentru modificarea armelor ţării, publicată în „Monitorul Oficial” nr. 57 din 11/23 martie 1872, p. 337) de pe această distincție: scut cu colțurile superioare retezate, concavități pe flancuri, talpa în arc trilobat (lobul central mai mare), scartelat, având în cartierul 1, pe albastru (culoare reprezentată convenţional prin linii orizontale plasate la distanţă egală), acvila cruciată, redată din faţă, încoronată, cu capul spre dextra, aripile deschise şi cu zborul în sus (simbolul Țării Românești), în 2, pe roşu (culoare reprezentată convenţional prin linii verticale plasate la distanţă egală), capul de zimbru, redat din față (simbolul Moldovei), în 3, pe roşu, un leu încoronat, născând (se vede doar jumătatea de sus) dintr-o coroană deschisă şi privind spre o stea cu şase raze aflată în faţa lui, între labele anterioare (simbolul banatului Craiovei), în 4, pe albastru, doi delfini afrontaţi, cu cozile ridicate (simbolul țărmurilor Mării Negre). Peste tot, un scut de dimensiuni mai mici, dreptunghiular, cu vârful ascuțit, sfertuit, cuprinzând în cartierele 1 și 4 argint (metal redat convenţional prin suprafaţă liberă), în 2 și 3 negru (culoare reprezentată convenţional prin linii verticale suprapuse pe linii orizontale). Scutul mare, timbrat de o coroană închisă, terminată cu glob crucifer şi aşezat pe două arabescuri acolate, are ca suporţi doi lei rampanți, afrontaţi, cu cozile trecute printre picioare, care îl susţin cu câte o labă anterioară de un colț de sus, iar cu cealaltă de flancuri (simbolul Daciei); sub scut, pe o eșarfă concavă, deviza familiei de Hohenzollern: NIHIL SINE DEO (NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU). Crucea era surmontată de coroana regală de al cărui glob crucifer se prindea, printr-un inel, panglica de moar albastru-deschis, lată de 35 mm, bordată cu câte o dungă argintie pe fiecare margine.

Crucea „Serviciul Credincios” clasa I, model 1906 (avers și revers).
Sursa: Batalionul 47 Comunicații și Informatică „General Nicolae
Petrescu” din Buzău.


Stema României de la 1872 (având culorile redate prin coduri convenționale).
Sursa: Arhivele Naționale Istorice Centrale.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*