… trebuie să fii un urs fericit, chiar dacă nu mai miști în front (sau în pădure), mai cu seamă că se zice că te-a împușcat un PRINȚ. Mare onoare pe capul tău, dincolo de faptul că, mort, ți se mai zice și TROFEU. Noi, românii, ar trebui să fim mândri că te-a împușcat PRINȚUL ăla de Linghișpir și nu te-a ars, în cazanul din curte, Dincă de la Caracal. Au trecut trei zile de la evenimentul în care ai fost personaj principal și, ca orice minune românească, te-am și uitat. Mare scofală că ai fost (sau încă ești) cel mai mare URS al țării. Care țară? Nu mai contează, la o adică. Totul, în România de azi, se reduce la VÂNĂTOARE. Se vânează orice, nu numai trofeele, de aceea ținem să-ți spunem că ai murit cu inima împăcată, că erai o VALOARE lichidată tot de o valoare.
Cum ar fi fost să te calce, pe drumurile prăfuite ale Patriei împotmolite în fonduri europene pe hârtie, cu mașina lui de fițe, Mario Iorgulescu, de exemplu, sau vreun ministru criminal care așteaptă să moară urmașii victimelor lui ca să scape cum scapă, EI, de fiecare dată?
Hai, dă-o dracu de treabă, te plângem și te jelim trei zile și gata, ne-ntoarcem la ceea ce am fost, suntem și vom fi. Adică prezenți pe rețelele de socializare, căî ăsta e scopul nostru ca neam, să socializăm experticește, pe orice temă.
Băi, Arthur, ar fi cam multe de povestit despre „sacrificiul” tău, dar n-avem timp să ne pierdem în amănunte. Noi lucrăm la PNRR, UE așteaptă de la noi tone de dosare și nu „pielea ursului din pădure”. Și care drac de pădure, dacă ar fi să parafrazăm ministrul Mediului, Apelor și Pădurii? Aia care e mai veche decât tine, Arthur, dragă? Omenirea se îndreaptă, PAS CU PAS, spre o altă… „omenire”. Care se mută pe Marte, mai nou, unde nu-s păduri, ape și… urși. Un biet animal nu poate învinge năzuințele unui popor care de 2000 și ceva de ani visează să fie o „țară ca afară”. În afară de cei care sunt deja „afară” și se numesc, pompos, diaspora care ne schimbă NOUĂ viața cum îți poate schimba ție viitorul GLONTELE.
Ca s-o spunem pe-a dreaptă, un glonte e un mizilic pe lângă câte TUNURI trecem noi în viața asta mai sordidă decât a ta din pădure.
Un singur neajuns am, că PRINȚUL ăla de Linghișpir nu e prea cunoscut în Europa, adică nu reprezintă cine știe ce TROFEU, comparativ cu tine, chit că taică-său l-a decorat pe nea Klaus de la Cotroceni.
Se-mpăunează unii că se va face dreptate pe seama ta. Stai liniștit, adică MORT, că nu se va întâmpla nimic. După trei zile totul trece. Cu condiția să nu mai apară altceva, mult mai important decât blana ta. Veche la fel de mult ca noi, ROMÂNII, pentru care pădurile, apa și urșii nu reprezintă TROFEE, că n-avem… BANI!
St. JUST
Drepturi de autor © 2023 | Temă WordPress de MH Themes
Lasă un răspuns