Vreți să știți cum sărbătorește Prefectura ”Centenarul”, pe banii… Primăriei? Întrebați-l pe domnul Viorel Mirea! Ei, aș! Imediat toți se așteaptă să citească: bine, bine, dar ce-are ”Mirea” cu ”Prefectura”? Păi are! ”Steaguri centenare”, ce să aibă! Din ălea puse invers pe Castel, întrun circ ce a generat inflație de comentarii și imagini pe rețelele de socializare.
Uite cam cum stă treaba: Direcția de Patrimoniu Istoric și Turism Cultural, ”patronată” de directorul interimar Viorel Mirea, (adică, cam dată pe persoană fizică) a achiziționat două steaguri cu care să învelească Castelul de Apă pe perioada friguroasă, numai că, din neglijența și graba cu care s-a precipitat
domn director Viorel Mirea să le monteze pe Castel, a ieșit doar circ, dar pe bani publici! Astfel, s-au adus macarale, s-au cumpărat sculele, au venit echipele de lucrători ai Primăriei și sub atenta supraveghere a consilierului de imagine al Primarului, domnul Aurel Vlăduț, căruia i s-a cam…
încețoșat imaginea și n-a mai văzut decât ”galbenul” din mijloc, a ieșit ceea ce majoritatea severinenilor
au văzut. L-au pus invers, au încurcat circulația, s-au certat cu poliția, oamenii care-i atrăgeau atenția că
nu-i bine erau îndemnați de director să-și vadă de treabă că merge și-așa (avem mărturia unui cetățean severinean de bună credință, Marina Marian care a și postat pe rețelele de socializare fotografia locventă cu steagul pus invers pe Castel, și care a fost agresat verbal și de directorul Mirea și de Poliția Locală când încerca să le explice că nu-i bine ceea ce fac. Într-un final, mai spre seară, steagul a fost coborât, după care s-a mai aflat un amănunt deosebit de important: nu exista nici o autorizație eliberată de autorități în vederea montării acestor steaguri!?! Și până la urmă s-a luat decizia ca aceste steaguri să nu se mai monteze pe Castel din motiv de… știu ei mai bine de ce!?! Și uite-așa a rămas Castelul de apă… ne-stegat! Da nu-i bai, că Direcția de Patrimoniu Istoric și Turism Cultural are un director mai mult decât interimar, unul ”delegat” (să nu citiți cumva de-legat), că nu-i place, își pune mintea la contribuție și imediat găsește soluție. Unul la Cetate, altul la… Prefectură! Îl aburește repede pe domnul prefect Nicolae Drăghiea (doar sunt buni amici, nu – istoria îi leagă – ca materie), îi donează unul din steaguri și odată cu inaugurarea ceasului, este arborat impetuos pe Prefectură-jos! De data aceasta însă, este montat corespunzător, respectând ordinea și logica… culorilor drapelului. Ce nu știm noi sunt următoarele: cum s-a ajuns în situația ca un steag cumpărat legal (și cu bani mulți) de Direcția de Patrimoniu Istoric și Turism Cultural, direcție ce se află sub directa coordonarea a Primăriei să fie arborat pe…Prefectură?
Există vreun document legal făcut între aceste două Instituții publice?
Oare Prefectura și-o fi luat autorizațiile necesare montării acestui steag? Sau au făcut-o așa de
dragul de a-i salva onoarea unui director interimar, sau delegat, cum o fi el? Am văzut că celălalt steag
atârnă pe zidurile Cetății Medievale a Severinului.
Și-am încălecat pe-o șa și v-am mai spus o poveste… tristă pe bani… publici.
(va urma)
P.S. Pentru numărul viitor vă pregătim un material incendiar care are ca subiect o dubioasă lăgătură între Direcția de Patrimoniu Istoric și Turism Cultural (prin același domn Viorel Mirea, bineînțeles) și Episcopia Severinului și Strehaiei! Tot pe bani publici! Și tot… mulți!
Tipătescu: Ei?… s-a pus patruzeci şi patru de steaguri?
Pristanda: (cu tărie) S-a pus, coane Fănică, s-a pus… Poate
unul-două să le fi dat vântul jos… da’ s-a pus…
Tipătescu: Patruzeci şi patru?
Pristanda: Patruzeci şi patru în cap, coane Fănică.
Tipătescu: (râzând) Nu umbla cu mofturi, Ghiţă. Nu m-am
plimbat eu la luminaţie în trăsură cu Zoe şi cu nenea Zaharia
în tot oraşul? Tocmai ea, cum e glumeaţă, zice: „Ia să-i
numărăm steagurile lui Ghiţă”…
Pristanda: (mâhnit) Îmi pare rău! Tocmai coane Joiţica,
tocmai dumneei, care de!… Să ne aşteptăm de la dumneei la
o protecţie…
Tipătescu: Apoi, ea n-a zis-o cu răutate, a zis-o în glumă. Nu
ştie şi nenea Zaharia şi ea că eşti omul nostru…
Pristanda: Al dumneavoastră, coane Fănică, şi al coanii
Joiţichii, şi al lui conul Zaharia… Ei? Şi le-aţi numărat, coane
Fănică?… Ei? Aşa e? Patruzeci şi patru…
Tipătescu: Vreo paispce… cinspce.
Pristanda: Apoi să le numărăm, coane Fănică; să le numărăm;
două la prefectură.
Tipătescu: Două…
Pristanda: Două pe piaţa lui 11 Fevruarie…
Tipătescu: Patru…
Pristanda: (căutând în gând) Două la primărie…
Tipătescu: Şase…
Pristanda: (acelaşi loc) Unul la şcoala de băieţi…
Tipătescu: Şapte…
Pristanda: Unul… la şcoala de fete…
Tipătescu: Opt…
Pristanda: Unul la spital…
Tipătescu: Nouă…
Pristanda: Două… la catrindală, la Sf. Niculae…
Tipătescu: Unsprezece.
Pristanda: Două la prefectură… paispce…
Tipătescu: (râzând) Le-ai mai numărat pe ale de la prefectură.
Lasă un răspuns