BOGORODIȚĂ IULICĂ , născut la 5 august 1946, sat IGIROASA, comuna FÂNTÂNA DOMNEASCĂ;
Studii: Școala Gimnazială FÂNTÂNA DOMNEASCĂ, Liceul Nr. 2 (Călugărițe), Universitatea din București, Facultatea de Istorie;
Profesor de istorie-geografie în satul IZVORĂLU, comuna TÂMNA din 1970 până în 1990; director la aceeași școală mulți ani. Aici o cunoaște și se căsătorește cu MARIANA, profesoară de limba franceză și română, fire delicată, iubitoare de arte plastice și muzică; își formează o bibliotecă cu cărți deosebite și păstrate cu atenție mare;
Profesor de istorie la Școala Gimnazială ”Constantin Negreanu” și director adjunct al acestei instituții școlare în perioada 2003-2008. Nu au avut copii, dar s-au dedicat celor de la școală. Îi plăcea să facă excursii și drumeții, cunoștea bine toate regiunile țării cu monumente, trasee montane.
Stătea la Băile Herculane din primăvară până toamna, de când ieșise la pensie, știa toate potecile din munții care înconjoară stațiunea; ne impresiona cu datele despre munți, vârfuri și înălțimile lor, iar despre clădirile din oraș cunoștea istoricul fiecăreia; bun, sufletist, săritor în sprijinul altora, dar mai ales în susținerea fraților; îi plăcea să deguste un vin bun și să asculte cântece populare din Ardeal.
Adâncă recunoştinţă şi pios omagiu unuia dintre dascălii de excepție ai județului Mehedinți! Om demn, cu o personalitate puternică, exemplu de promovare a valorilor nepieritoare – cultură și educație – a slujit cu devotament instituțiile școlare pe care le-a condus de-a lungul anilor. Deşi despărțit acum de neamul său, va rămâne pururea pomenit în rugăciunile înălţate de colegi și foști elevi, prin care de altfel va şi trăi, căci profesorii nu mor niciodată. Adio, profesor drag! Dumnezeu să te odihnească în pace! (Prof. dr. Antonică Mateescu – inspector școlar pentru istorie, socio-umane, învățământ particular și alternative educaționale, ISJ Mehedinți)
În această dimineață vocea profesorului pensionar de istorie, IULICĂ BOGORODIȚĂ, a tăcut… Timpul nu a mai avut răbdare. Figura dumnealui impunătoare, ochii vii şi pătrunzători, zâmbetul, umorul care venea dintr-o inteligenţă ascuţită, făceau din domnul profesor un OM aparte. A plecat azi în Lumină, lângă ceilalţi eroi, ce si-au dedicate întreaga viață Mariei Sale – Elevul. Iar noi, foști colegi şi elevi ai dumnealui vom arăta mai săraci, mai singuri şi mai trişti. Dragostea şi bunătatea omului IULICĂ BOGORODIȚĂ ne fac să ridicăm ochii spre cer într-o pioasă rugăciune pentru un suflet ce lasă un gol uriaş. La revedere, coleg drag! (Prof. Dora Tudor – fost director al Școlii Gimnaziale Constantin Negreanu)
Bun profesionist, conștiință cu multă iubire de țară, om deosebit, Iulică Bogorodiță, a fost chemat de Dumnezeu în împărăția Sa… Prea devreme… Poate Divinitatea avea nevoie de încă un suflet nobil, drag îngerilor… În urma sa rămâne amintirea unui profesor de vocație ce a purtat cu înflăcărare numeroase generații de elevi prin cartea de aur a neamului nostru, ISTORIA. Dăruirii sale întru adevărul istoric îi datorăm așezarea acestui voievod al școlii în rândul personalităților autentice ale învățământului mehedințean. Să aveți drum luminos spre veșnicie, domnule director! Dumnezeu să vă ofere un colț de rai și să vă facă oștean al cerului! (Prof. Simona Neacșu – director adjunct al Școlii Gimnaziale Constantin Negreanu)
Înalt, discret, timid, zambitor, sfătos – acestea sunt amintirile care formează portretul domnului profesor Bogorodiță, cel care m-a îndrumat și sprijinit atât în calitate de coleg, dar și în calitate de director al Școlii Gimnaziale Constantin Negreanu. Rămas bun şi Dumnezeu să te aibă în pază, domnule profesor! (Prof. Simona Necșoiu – Consilier educativ al Școlii Gimnaziale Constantin Negreanu)
Omul sfințește locul! Printre cei care nu trec prin viață doar cu … numele, ci și-au dăruit priceperea și energia binelui obștesc se numără și profesorul BOGORODIȚĂ IULICĂ. L-am cunoscut de pe vremea când eram tineri, vecini de bloc, scară, apartament, profesori începători în unități școlare diferite. Colegul Bogorodiță era ca un tânăr adolescent înalt, prezentabil și dispunea de atâta forță fizică încât stârnea admirația colegelor sale. Peste tot, pe unde viața l-a purtat în funcțiile de răspundere încredințate, profesorul Bogorodiță Iulică s-a remarcat prin hărnicie, seriozitate și responsabilitate, muncind cu pasiune și dăruire pentru binele învățământului românesc, în general, și pentru viitorul elevului, în special. (Profesor învățământ primar Nona Amzoi – Școala Gimnazială Constantin Negreanu)
Profesorul de istorie Bogorodiță Iulian a plecat dintre noi. A plecat un om minunat, prietenul tuturor dascălilor. A fost și va fi un exemplu pentru noi toți prin meticulozitatea si puterea de muncă… Fie ca puterea de dăruire să rămână undeva și să fie exemplu pentru cei care vin. În școală prezența lui nu doar că a cultivat ordinea, cultura, munca și tenacitatea, dar a și animat-o! Nu m-am gândit nici măcar o clipă că în spatele acestui OM energic, se află un OM atât de fragil! Deşi, după crudul adevăr (de unde am venit, acolo ne-om întoarce), ca mulţi, mulţi alţi oameni de omenie, care s-au semnat în veşnica scriptură a lumii de rând, prin simplitatea şi dăruirea sufletească, şi totuşi de mare valoare culturală, acest mare OM, rămâne între noi, existent prin ceea ce a fost, prin ceea ce există: calitate, muncă şi valoare! Suntem alături de familia indurerată. Dumnezeu să-l odihnească! (Profesor învățământ primar Lidia Mateescu – Școala Gimnazială Constantin Negreanu)
Corectitudine, profesionalism, imparțialitate în calitate de director, alături de noi ori de câte ori a fost nevoie. Sunt doar câteva din frumoasele aduceri aminte despre acest domn. (Profesor invățământ primar Rodica Iacob – Școala Gimnazială Constantin Negreanu)
Plecarea dintre cei dragi a lăsat un gol imposibil de umplut, pentru că foarte greu mai apar indivizi după calapodul său. A fost un adevărat mentor pentru elevi și subalterni cărora le-a îndrumat pașii, atât în calitate de profesor, cât și de director. L-am considerat un exemplu despre cum se poate să lucrezi cu har, dăruire și pasiune în slujba oamenilor, primind în schimb stimă şi apreciere. Chipul său blând, vesel și mereu pus pe glume, omul care te ajuta să vezi doar partea bună a lucrurilor, vor rămâne în imaginea tuturor celor care l-au cunoscut. Nu te vom uita niciodată, Bogo! Bunul Dumnezeu să te odihnească în pace! (Ana Fluerașu – secretar al Școlii Gimnaziale Constantin Negreanu)
Și BOGO se duse…
Profesor bun, om blând,
Cu toții credem că plecând
E-n vreo excursie pe undeva,
Prin țara asta…TARE-I MAI PLĂCEA!
Elevii, dar și noi, colegii,
De la el învățam istorie, geografie,
Dar și dorul de drumeție
Câte tabere, excursii-mpreună am făcut
Câte locuri minunate cu el am văzut!
În autocar doar glasul lui se auzea
El era ghidul și povestea
Despre orice locșor pe unde treceam
Nu puteai să ațipești: – În față vârful LEAOTA!
Ochii pe geam!
Ei, acum suntem siguri
Ai în plan un nou traseu
Autocarul e plin de îngeri
Drum bun, drag BOGO!
Mergi cu Dumnezeu!
(Profesor învățământ primar Tomescu Viorica – Școala Gimnazială Constantin Negreanu)
Lasă un răspuns