Stăteam aseară pă scaunu dă relaxare stomacală și eliberare dă pîrțuri cînd sună telefonul și, la celălalt capăt al taciului o voce suavă, ca Gil Dobrică după 3 ore dă concert, îmi spune: „Coane, lasă dracului orice faci acuma şi hai pă strada x, la ora y să-ţi spun ceva despre z şi w“. Constipat fiind nu puteam să abandonez misiunea, aşa că m-am abţînut pă moment, am săltat budigăii şi am plecat să descopăr dilema cu secretul ăsta. Dîn partea mea era un subiect tare, dă senzaţie, m-am urcat în otomobil şi după ce-am dat colţu m-am întors înapoi, că atît dă tare am fost cuprins de vraja senzaţionalului că am uitat să iau pantalonii pă mine. Dă pestă gard, dă dincolo de stradă, tanti Nuţa Cucu, observîndu-mi scăparea, strigă tare, ca s-o audă vecinii, ăia de la Bratner care erau în partea ailaltă a străzii şi Culcuşica, care venisă-n garaj să-şi ia catrafusele: „Coane, era să intri-n istoria literară a oraşului, ca primul om dă litere care scrie-n budigăi dă i să ridică părul pă picioare cetitorului, nu alta! Arăţi ţuţ, ce mai, numai bun dă pus pă feisbuc la ce buci ai!“
Emoţionat pînă la şliţ am reintrat pă capacu dă la closet şi-am eliberat în natura haznalei o opinie sforăitoare dă a-ngheţat pasta dă dinţi în tub. Ca un adevărat agent 070 am chemat un taxi şi am plecat la randevuul dă taină. Z era acolo, W nu venise. Am fost anunţat că voi face parte dîn guvernu local care este pregătit să lupte cu toţi şi toate forţele pentru recuperarea onoarei. Şi că trebuie să mă gîndesc repede la un post care să mi să potrivească, că mesageru e-n gară, pleacă cu propunerea la Bucale, la ai mari. Am o vârstă, totuşi, şi valoarea mea a-nceput să-şi cam piardă dîn strălucire, şi nu sunt pă deplin convins că guvernu ăsta o să facă treabă. La ce-mi trebuie mie post? Un an dă zile? Cugetam simplu la fel şi fel dă întrebări că n-aveam răspunsuri la ele şi m-a trezît ţignalul trenului. Am scris repede pă foaie că vreau să fiu şăf la Cultură, am băgat foaia într-un plic şi am dat-o acarului. C-o fi păun sau nu, asta nu mai ştiu. O să aştept în gară comebackul, să văd dacă-i ştampila pusă pă mine şi pă postu meu, şi-o să vedeţi cultură cum mă văd eu dimineaţa în oglindă, de-o viaţă
PINGUINU CU MUSTAŢĂ

One thought on “COLȚU PINGUINULUI”

  1. Oricum, deja este o pinguritza cu mustatza la cultura, asa ca nu trebuie sa te dai intr-o parte domnule Pingu; ea face ce vrea muschi pinguritzei sale, se da -mai ales- mare culturnica si vrea ca toata umea s-o pupe inemesdosul dumneaei cel mare. Deci draga Pingu mergi linistit unde vrei, poti trimite toate mesajele in mod direct la sefii da la Bucuresci. Numai ca locul este ocupat. sa-ti fie de bine Polul Nod si sa te urci in pod. O zi perfecta iti doresc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *