Se-nvârte pământul cu mine şi nu pricep dă unde rotirea asta ireversibilă a situaţiei date. Peste tot numai Duicu, ce a făcut şi ce are de gând să facă, Becali cred c-a dat în icter, iar lotul fotbaliştilor, dă plictiseală, s-a apucat să bage la pariuri, că la loterie nu să ştie de unde sare Jokerul. „Puiuleţu mamii drag, te văd îngîndurat ca dezbrăcatu ăla de la Hamangia, e grav ce se-ntâmplă pă plaiurile noastre mioritice?“, mă-ntreabă, aseară, Culcuşica, cu un accent deosebit pe Hamangia şi plaiurile mioritice, parcă ghicindu-mi gândurile pline de mirificitate şi dezmăţ natural. „A, nu, chestii ştiute şi răsştiute, eu de mult am vrut să atrag atenţia asupra fenomenului infracţional care ne-nconjoară şi nu ne lasă să respirăm aerul prăfuit de la depozitul de şlam de la Halânga. E totul bine, doar cuget. Şi scriu. N-ar fi rău să mă citeşti şi tu, din când în când, şi să-ţi dai cu părerea, că trăim vremuri de cagule şi veste antiglonţ“. „Da ce scrii tu, dragă, aşa de periculos de vin cagulele şi antigloanţele? Nu mi se pare corect să adopţi atitudinea asta de răzvrătit pă viaţă, pă lumea de dincolo şi pă roata de rezervă dă la maşină, nu vezi, puiuţu meu, că eşti singur în acest deşert de imoralitate şi impardonabilitate politico-socială?“
„Coane, ieşi la vorbitor să-ţi dau ultima bombă!“, mă strigă, dîn stradă, dă pe trotuarul viceversa, tanti Nuţa Cucu, şi mă salvează dă encomiastica unei contraziceri cu Culcuşica mea. Deschid calea de acces şi mă paraşutez în cadrul de fier al porţii cu paratrăznet. „Am o nepoată d-a soru-mii, care a venit azi noapte dă la Bucale. Fii atent, că-i groasă treaba, e mai groasă ca luciditatea pixului cu care scrii bazaconii pă hârtie. Cică după sărbătorile pascale, cine n-are ouăle vopsite musai să dea cu subsemnatul, şi am zîs să vin la matale să-mi dai dă p-acuma, că am o coală de hârtie la mine, următoarea declaraţie: „Subsemnatul, ocupaţia, apartenenţa politică, starea civilă a soţiei şi ultima factură neplătită, vă aduc la cunoştinţă următorul AUTODENUNŢ…“ O completezi ş-o dau dimineaţă lui nepoată-mea, să nu mai bată oamenii ăia drumurile, că nici nu ştii ce greu se circulă pe drumurile proaspăt asfaltate ale Mehedinţiului, mai ales când ai pă tine pulane, vestă, cască, cagulă, mănuşi şi poftă de bătaie“.
„Am impresia că trăim într-un film al lui Lars von Trişor ăla, cu perversiuni de tot felul, de vii aşa, la mine-n proprietate să-mi spui să dau autodenunţ. Pentru ce, stimabilo, pentru ce să scriu aşa ceva?“ „Pentru mântuire, păcătosule, c-am auzit, printre virgulele stenogramelor, că zîua mănînci salam cu soia şi noaptea nu te mai scoate omul din friptane cu lideri dă partid. Şi-n plus dă asta, dacă nu te autodenunţi, o să te autodenunţ eu“. Şi-a plecat tanti Nuţa Cucu, ocazie cu care am realizat că deneaul ăsta n-are organ de presă.
Nu-i nimic, o să-i sun şi poate facem un barter, eu vă dau pagini color să vă desfăşuraţi activitatea şi pă paginile alb negru facem cuvinte încrucişate, sudoku şi careuri, cu trimitere subtilă la pulane, veste antiglonţ, corupţi şi sfaturi pentru sănătate. Toate anonime, să nu să prindă careva că în spatele unui ideal în viaţă e, întotdeauna,
PINGUINU CU MUSTAŢĂ
