-Maestre, ia, dragă căţaua din cuşcă şi bago-n casă, că pregăteşte primarele ofensiva aia cu stîrpirea lor şi tare mă tem că n-are cine să mai latre, şi de bine şi de rău, pe lîngă picioarele noastre!
Cu îndemnul ăsta mă trezii dis-de-dimineaţă tanti Nuţa Cucu, această revistă vie a presei locale. M-am repezit la televizor, să nu carecumva să pierd ştirile locale, da peste tot era altceva, cu eutanasierea RAAN-ului şi înfiinţarea unui parc, da nu pentru patrupede, ci pentru industriaşii care nu mai vin, c-am ajuns să-i aştept ca pă americani, mama lor de burgheji!
Sincer, căţaua n-am cum s-o iau în casă, că-i zgubilitică rău de tot, am avut zile cînd, de ciudă că scriu non-stop şi fără folos, m-a muşcat ca să mă deturneze şi s-o bag în samă, că-i şi ea suflet. Suflet din sufletul meu, că cînd mă uit la ea mă gîndesc la copilăria mea, parcă mă şi văd căţălandru, cum zburdam pe cîmpii în căutarea fecioarelor pure ca roua dimineţii.
-Nu sînt de acord cu eutanasierea primarelui, am ţinut să-i spun coanei Nuţa Cucu, şi pentru simplul motiv că domn vice Romică plantează pomi ornamentali. Ori, e ştiut faptul că cîinii adoră ornamentalii şi bunul gust, încă de pe vremea comunistului ăla de tatae Dinu. Vrem oraş turistic şi să nu ieşim cu nimic în evidenţă? Nu se poate? Cîinii ne pot aduce pe prima pagină a ziarelor naţionale şi internaţionale, cu apetitul lor pentru turiştii străini şi tot cîinii sînt, aşa cum se specifică, cel mai bun prieten al omului. NU poţi trimite un cîine pe centură, că nu produce nimic. În cel mai rău caz ne-nspăimîntă şi bruma de culoare dată de fetişcanele alea care n-au un cîmp al lor, cu flori, să zburde cum zburdam eu în copilărie.
-Doamne, coane, eşti pe sufletul căţelei mele, zău aşa. N-am ştiu că fiorul acesta liric care te-mpresoară, de trei ori pe zi, ca dejun, prînzul şi cina poate ascunde sentiumente patrupede inimaginabile.
Să-ţi ajute al de sus că tare milostiv te-ai făcut, chit că nu aşa trebnuie să fim în viaţă, dar deh, uite las loc să te semnezi, totuşi,
PINGUINU CU MUSTAŢĂ
