Dă cîteva zile, dis dă dimineață, mă sună-n disperare tanti Nuța Cucu să mă ia la rost că am perdut legătura cu clasa muncitorească literar-culturală locală, care clasă cică e mai presus dă clasele intersitiului care încă mai trece prin gara noastră magnific dă mare. Eu am auzît-o pă Culcușica oftînd ireverențios, departe dă lumea dezlănțuită, singură pă lume, ca tanti Agata Cristi, da am crezut că e dîn cauză dă pricini femeiești privitoare la indispoziția de a fi disponibilă, la urma urmelor. Mă tot bătea gîndu s-o întreb ce are și m-am lăsat păgubaș, că am văzut, dupe șapte zile, că i-a trecut. După care iar a început să ofteze, sistematic, dă la 8 la șaișpe după-ameaza.
„Coane, fă ceva cu ăștia care țîn pixu-n mînă și scriu dă dimineața pînă sara despre călăuzirea poporului pă cele mai înalte culmi dă civilizație și progres, cheamă-i la o emisiune pă stadion, să-i vază lumea, nu contează echipamentul, poa să vină șî-n pijamale, important e ce au în cap, nu pă ei, și hai să redeșteptăm fizic, nu online, mișcarea cultural-artistică a Severinului și Mehedințului, of course (am scris Mehedințu fără „i” ca să oftic burghejii care numără banii noaptea la ceai, pîn casele conspirative ale curentelor literare). Uite, n-a mai scris nimeni nimic dă noi, dă Severin, în presa centrală și asară, cînd întorceam clătitele de pe-o parte pe cealaltă, că să le mîzgălesc cu gem dă caise, a căzut una jos, pă o rubrică dă REBUT, cu numele LIMBA PĂSĂREASCĂ, semnată de Domn Nicolae Manolescu, mare om, mare caracter, dintr-o gazetă literară. Și cum sînt eu simțitoare față dă păsărici, de oriunde-ar veni și încotro or vrea s-apuce, academic vorbind, am cetit și m-am închinat, m-am închinat și am decis să te sun și să-ți spun. Dă ce nu răspunzi la apelurile video și live? E dă jale, că eu știu cum stau unii cu tîrtița pă dicționar și scriu bălmăjeli ca să pună-n ferbinețli gospodivele și casnicele dă ocazie. Și ca să vezi că nu mint, îți trimit alăturat un exemplu d-ăsta, dă gîndire academică, dar nu-ți mai spui nimic, că n-au băgat ăștia dicționare la librărie, deocamdată, că cică-s scumpe. Eu zîc să suni „victima” autorului, că poate-i mai cetit ca mine, și să-mi dai un semeseu, că de restul mă ocup eu și Culcușica. Și promit că-ți aduc clătite mîzgălite și pă față și pă dos, cu gem dă caise și magiun, ca să vezi cine-i mai bun, în peisajul nebun, al culturii carne dă tun, of, of, măi, măi, ce-au crescut prețurile, ca ciupercile dă scriitori cetiți…”
Pentru că nu stau bine la capitolul LIMBA PĂSĂREASCĂ, o să iau legătura cu tanti Agripina a lui Culcușica, o clarvăzătoare într-ale zborului, care o să mă lămurească și o să revin cu date noi, suplimentare, vizavi dă „victime” și „criminali”.
Al dv. pă verdeață, PINGUINU CU MUSTAȚĂ
Extazele ludice ale unui lirosof
de Florian Copcea
„Poet al gestului abrupt, lucid, Victor Rusu în volumul Stări şi accente pune în ecuaţie aporiile unui eu fragil, subtil, dominat de o spaimă abisală. Eclectismul său stilistic îşi trage sevele dintr-un modernism recontextualizat, susţinut de o semantică metaforică unitară, esenţială şi flexibilă care, hotărât lucru, îi ţine sub control limbajul poetic.”
„Expresivitatea poemelor, degajând o tensiune poetică imanentă, cum observăm, este asigurată prin reliricizarea topicii în scopul verosimil de a le spori eufonia”…
„Traiectul plăsmuirilor lui Victor Rusu, urmând extazele sibilinice ale unui imaginar poetic romantic trecut prin filtrul transcendental al ficţiunii, pune în rost, într-o atitudine de maximă concizie, sentimentul tulburător al ipseităţii, al întoarcerii sinelui către rostiri profunde, cathartice”…
„Lexemele (poezie, vers, rugă, tăcere, Dumnezeu, mama, aripa, lacrima, zborul, copacul, dorul, visul, pasărea etc.) definesc, într-un anumit fel, starea interioară a fiinţei poetice aflate în circumstanţa recuperării imediate a sinelui. Jocul poematic, oferit generos de realitatea cotidiană, chiar şi atunci când Victor Rusu îşi improvizează un univers al său, ficţional, în care fiinţa iubită devine o prezenţă destinală, se transfigurează într-o paradigmă estetică memorabilă”…
