Medalia „Serviciul Credincios” decernată unor sergenți de oraș din Poliția orașului Turnu-Severin (1922)

Laurențiu-Ștefan Szemkovics

Urmare a raportului ministrului ad-interim al Afacerilor Străine, cancelar al Ordinelor, nr. 60.062, regele Ferdinand I a semnat la București, în 30 decembrie 1922, decretul nr. 5.809 (aflat la Arhivele Naționale Istorice Centrale, Ministerul Afacerilor Externe – Cancelaria Ordinelor, dosar nr. 248/1922), prin care acorda numiților Andrei Vasile, Anghel Ion, Bujor Ion, Burileanu Toma, Constantinoprea Ion, Croitoru V., Demenescu Forfolatu Pandele, Filimon Gh., Mustici D., Popescu Gh., Popescu Mihail, Rosulescu Dumitru și Tudosie Stefan, sergenți de oraș, din Poliția orașului Turnu Severin, precum și altora, Medalia „Serviciul Credincios” clasa a II-a.
Apelând la faleristică, la heraldică și la sigilografie, prezentăm descrierea distincției, descrierea stemei României de la 1872 și reproducerile grafice ce provin de la Muzeul Național de Istorie a României (inventar nr. 150797) și de la Arhivele Naționale Istorice Centrale din București (Comisia Consultativă Heraldică, dosar nr. 3).
Medalia „Serviciul Credincios” a fost instituită în anul 1878, pentru a recompensa serviciile militare și civile aduse statului. Medalia avea două clase: clasa I din metal galben și clasa a II-a din metal alb. Distincția era de formă rotundă, cu diametrul de 30 mm și grosimea de 2,5 mm.

Pe avers, pe centru, avea gravată, în excizie, stema țării de la 1872, dar fără pavilion, iar pe revers, de asemenea, gravate tot în excizie, între două ramuri de măslin și de stejar, așezate circular și prinse jos cu o panglică, cuvintele: SERVICIU / CREDINCIOSU. Stema României de la 1872 gravată pe medalie: scut cu colțurile superioare retezate, concavități pe flancuri, talpa în arc trilobat (lobul central mai mare), scartelat, având în cartierul 1, pe albastru (culoare reprezentată convenţional prin linii orizontale plasate la distanţă egală), acvila cruciată, redată din faţă, încoronată, cu capul spre dextra, aripile deschise şi cu zborul în sus, ţinând în gheare spada şi sceptrul, flancată sus, în partea dreaptă, de soare, în 2, pe roşu (culoare reprezentată convenţional prin linii verticale plasate la distanţă egală), capul de zimbru, redat din față, cu stea cu șase raze între coarne, flancat sus, în partea dreaptă, de semilună, în 3, pe roşu, un leu încoronat, născând (se vede doar jumătatea de sus) dintr-o coroană deschisă şi privind spre o stea cu şase raze aflată în faţa lui, între labele anterioare, în 4, pe albastru, doi delfini afrontaţi, cu cozile ridicate și terminate în floare de lalea.

Peste tot, un scut sfertuit cuprinzând în cartierele 1 și 4 argint (metal reprezentat convenţional prin câmp alb, respectiv suprafaţă liberă), în 2 și 3 negru (culoare reprezentată convenţional prin linii verticale suprapuse pe linii orizontale). Scutul, timbrat de o coroană închisă, terminată cu glob crucifer şi aşezat pe două arabescuri acolate, are ca suporţi doi lei afrontaţi, cu cozile trecute printre picioare, care îl susţin cu câte o labă anterioară de marginea de sus, iar cu cealaltă de flancuri; sub scut, pe o eșarfă, deviza : NIHIL SINE DEO (NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU).
Medalia era surmontată de coroana regală de care, printr-un inel, se prindea panglica de moar albastru-deschis, cu două dungi argintii pe cele două margini.