0

CE Oltenia- decarbonatare, deriva, dezinteres…

Share ITShare on Facebook
Facebook

În prezent CEO este un elefant care se mișcă încet, într-o lume extrem de dinamică. Deși pare că beneficiază de susținerea politicienilor, în fapt aceștia nu fac nimic pentru CE Oltenia. Se mai aude ceva de planul de restructurare? S-au creionat măcar investițiile promise? Incapacitatea nostră de a găsi soluții pentru  restructurarea și decarbonatarea sectorului energetic face victime. În dimineata zturceniilei de 26 iulie Termocentrala Mintia a fost închisă  și nici CE Oltenia nu se simte prea bine.

Tot ce vedem sunt câteva resturi aruncate către dulăii de casă, că de, și necrofagii trebuie să trăiască, nu-i așa?

Riscurile pentru Sistemul Energetic Național sunt însă majore. Odată cu închiderea centralei de la Mintia Complexul Energetic Oltenia a rămas pilon de bază al Sistemului Energetic Naţional, cu o capacitate de circa 1.500 de MW, ceea ce înseamnă nu mai puţin de 20% din producţia naţională. Un studiu din 2019 al TRANSELECTRICA arată negru pe alb că, fără termocentralele CEO, nu s-ar putea asigura necesarul de energie al României, nici dacă ar fi utilizată la maximum capacitatea de interconexiune pentru importuri. Pe 5 februarie, Comisia Europeană a anunţat deschiderea unei investigaţii aprofundate a ajutorului de stat pentru restructurarea companiei. CE Oltenia are nevoie de aprobarea Comisiei Europene până la finele lunii aprilie, pentru a primi ajutorul de stat care îi permite achitarea fără penalităţi a certificatelor de emisii de dioxid de carbon aferente anului trecut.

Ce riscă România dacă Planul de decarbonare şi restructurare nu va fi implementat şi, pe cale de consecinţă, Complexul va fi ameninţat cu insolvenţa?

Să facem un exerciţiu de imaginaţie. Suntem în plină iarnă, e un ger de crapă pietrele şi totul a îngheţat. Energia hidro şi regenerabilele nu mai fac faţă, iar importurile de energie sunt limitate de infrastructura existentă. Într-o asemenea situaţie, grupurile energetice pe cărbune ale CEO lucrează la capacitate maximă şi s-a reuşit ca, de circa 45 de ani, România să nu mai treacă printr-o pană de curent generală, aşa cum a fost cea din mai 1977, care, potrivit specialiştilor, a produs daune mai mari decât cutremurul din acelaşi an, ce a devastat Capitala.  Însă, dacă CEO nu a reuşit să se restructureze şi şi-a închis facilităţile pe lignit fără a crea altele bazate pe resurse mai puţin poluante, ce soluţie alternativă există? În acest moment, NICIUNA. Iar în lipsa unor investiţii uriaşe, atât în infrastructura de distribuţie a energiei, cât şi în noi capacităţi energetice de anvergură, nu se întrevăd soluţii pe termen mediu sau lung.

Rezultatul: Un blackout de proporţii, cum a fost cel din Texas, din iarna lui 2020, care a curmat zeci de vieţi, pare tot mai plauzibil şi în cazul României.

Într-o primă instanţă, 12.500 de salariaţi ai CEO şi familiile acestora vor fi afectate direct din punct de vedere financiar. Însă acesta este doar vârful aisbergului. Conform estimărilor realizate la nivelul Consiliului Judeţean Gorj, alte 122 de firme din judeţ depind parţial sau total de activitatea CEO, riscând să trimită acasă peste 7.000 de angajaţi. Amintim punctual: ARTEGO SA – producătorul local de benzi transportoare, care realizează cea mai mare parte din cifra de afaceri din contractele încheiate cu CEO, şi care numără circa 870 de salariaţi; GRIMEX  SA – producător de role şi subansambluri pentru transportul cărbunelui; TPSUT SA, TREFO SRL şi UZIMET INDUSTRY SRL – prestatoare de lucrări cu utilaje terasiere sau GENERAL TURBO SA – furnizor de echipamente termoenergetice. În cazul tuturor acestor operatori, dispariţia CEO, principalul lor client, va genera scăderi dramatice ale veniturilor, concedieri colective şi, implicit, reducerea taxelor şi impozitelor plătite bugetelor locale şi de stat.

Indirect, zeci de alte companii din zonă vor resimţi reculul, odată cu scăderea puterii de cumpărare a populaţiei şi migrarea în masă a persoanelor active către alte regiuni mai ofertante din punct de vedere al locurilor de muncă.

Ca în orice situație dramatică profitorii sunt la ușă, iar uneori sunt chiar în cameră. Vom reveni…

 

stjust

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *