A mai trecut un Festival Medieval peste Cetatea Severinului. O ediție caniculară de-a dreptul, de-ți vine să spui că trei zile sunt cam multe și severineanul, comod din fire, nu prea achiesează, în special, duminica, ziua pe care, mai degrabă, o face-n familie. Un astfel de eveniment naște mereu discuții gen: mai bine ne asfaltau străzile, decât să cheltuie banii așa, dar, dincolo de răutăcismele unora, este singurul Festival care mai poate pune-n valoare o Cetate hăcuită de un proiect tembel de-a binelea, cu gresie pe care nici caii nu se balegă, să nu le alunece potcoavele, și cu o cafenea – cică literară – termopanată, de râd photoșopiștii care-și filtrează miresele, doar-doar licărește-o reflexie mai acatării.
Severinul – și severinenii – au nevoie de o altă strategie, menită să reaprindă trecutul și să ne încânte vremurile actuale, o dată pe an. E timpul să acordăm credit celor care știu ce este VALOAREA, dar și celor care știu să o aprecieze. Un oraș turistic nu se dezvoltă uitându-ne, tâmp, la oficiallitățile care bat din palme, fericite până la viitorul mandat, la nechezatul unui cal. Potcovit sau, nou-nouț sau la mâna a doua.
KAUSTIC
P.S. Fotografia alăturată, un cadru de VALOARE, ca un BRAND, ne va încălzi sufletele la iarnă, când ne vom aduce aminte că, de bine, de rău, și medievalii tot cu lemne se încălzeau…
